csr-romania

Despre piete si revolutii

2012-01-16T12:49:00.000+02:00

Fac ceva ce nu am mai facut demult. Urmaresc televiziunile de stiri. Ceea ce e de-a dreptul groaznic, pentru ca in general oricum TV-ul e o pierdere de vreme, dar televiziunile de stiri sunt la cel mai jos si josnic nivel al mass media. O situatie lose-lose: pierzi vremea si afli mizerii. Imaginile in direct insa, au fost de nepretuit.
Recunosc ca aseara m-am uitat la manifestarile din Bucuresti in pauzele publicitare de la filmul de pe ProTV dupa care m-am culcat, linistita ca vremea rece de afara va trimite huliganii la culcare. Oamenii decenti care au protestat plecasera oricum mai devreme, atunci cand in piata s-au inserat galeriile de gorile.
O intrebare mult mai interesanta este de ce asistam acum la aceste miscari de protest. Au fost date multe legi de catre actualul guvern, poate mai proaste decat proiectul propus pentru Legea Sanatatii, legi care ne afecteaza pe toti de la munca la educatie in egala masura. Totusi doar la sanatate a explodat mamaliga. Am doua explicatii: suntem un popor de ipohondri - desi serviciile medicale sunt proaste, macar stii ca esti tratat bine daca dai spaga - calitatea serviciilor e in buzunarul tau, cumva. Acum cu 6 lei in plus dati la asiguatorii privati, puteam fi iar egali!
A doua este faptul ca dl. Basescu, in aroganta domniei sale din ultima perioada, a manjit un simbol. Orice ar spune alti politicieni, romanii au iesit in strada pentru ca au crezut in integritatea lui Raed Arafat. Nu cred ca dl. Arafat e un inger. Nu cred pur si simplu. O fi avand si domnia sa niste ambulante ascunse ici colo, poate ca a facut un mic cult al personalitatii in SMURD, cand stiu foarte bine de la oameni din interior ca au fost si altii care au pus umarul cel putin la fel de serios ca si el la cladirea acestui sistem.
Dl. Basescu a facut o greseala echivalenta cu aceea care l-a costat pe Mircea Geoana alegerile. Daca Geoana s-a dus la mogul sa se relaxeze, Basescu a lovit in ultima reduta a ceea ce romanii isi imaginau ca e integru in tara asta. Repet, nu stiu daca realitatea este egala cu perceptia, stiu insa ca politicienii si sfera publica opereaza cu perceptii si nu cu adevaruri. Sper ca pretul lipsei de viziune politica a dlui. Basescu sa nu-l coste presedintia, dar pana la urma, ce stiu eu. Am doar o opinie.

Alma mater, quo vadis?

2012-01-08T11:17:00.002+02:00

Colegul într-ale RSC de la Universitatea Babes Bolyai de la Cluj, Sandu Frunză, a publicat de curând un post pe o rețea de socializare în care ne informa despre faptul că profesorii universitari de la UBB, printre care și rectorul, dl. Marga dar și alți distinși profesioniști, ca dnii. profesori Iluț și Rotaru, își vor lua un an sabatic, post sau pre pensionare - că nu se prea înțelege, împotriva sau în conformitate cu pârdalnica de noua Lege a Educației.

Puteți citi aici dacă e contra sau în conformitate cu legea: http://www.democratieubb.ro/?p=220. Nu e rostul acestui post să judece asta.

De ce e important însă acest aspect? Fiindcă poate e un fapt mai puțin cunoscut acela că anul 2012 va fi unul marcat de alegeri pentru postul de rector în marea majoritate a universităților din România. Chiar și la SNSPA se va organiza un asemenea concurs.

Plecând de la remarca lui Sandu, am ajuns la un site web care se cheamă DEMOCRATIEUBB.RO. Mi-a plăcut enorm că totul, sau aproape totul se desfășoară în câmp deschis. Cei care își depun candidatura pentru postul de rector și-au publicat intenția și au venit cu programe concrete, deschise spre dezbatere. Ne-predând la UBB nu mă pot pronunța dacă sunt bune sau nu. Mă pot pronunța însă asupra CV-ului pe care îl are unul dintre candidați - profesorul David, care, dacă nu mă înșel, are ore și la noi la specializarea Psihologie. Adică da! În primul rând mă bucur că există la noi în România o persoană cu asemenea prestigiu academic, apoi, sunt impresionată de structurile academice pe care le-a creat. Pare să fie legitim atât din punct de vedere al performanțelor academice cât și din punct de vedere managerial. E absolut impresionant. Cu un asemenea pedigree, cred că l-aș vota cu ochii închiși, fără să mă pricep prea bine la administrarea trebilor unei universități.

Evident că cititorii acelui site, în mare lor majoritate angajați ai UBB, interesați de ce se întâmplă în viitor cu slujba lor, pot comenta, pot pune întrebări sau pot critica ceea ce citesc. Toate acestea sunt activități normale nu doar într-o democrație ci, mai mult, ar trebui să fie prezente sine qua non într-o instituție cum este o universitate. Acolo unde rolul nostru ca dascăli este să le insuflăm studenților abilitățile de gândire critică, de analiză și argumentare.

DIALOGUL pare a fi ceva ce aproape nimeni nu mai susține (vezi pe același site o înregistrare a Ședinței de Senat a UBB unde rectorul bagă -la figurat - pumnul în gură unui domn Șandor, pe care în mod constant îl numește o nulitate. Eu nu contest că poate acel domn Șandor e o nulitate din punct de vedere academic, dar a-i îngrădi dreptul de exprimare este un act de-a dreptul samavolnic) . Schimbul de idei e necesar, chiar dacă el poate evidenția adevăruri dureroase. El poate conduce la clarificări, la transparență și, de ce nu, la o luptă dreaptă.

Felicitări colegilor de la UBB pentru site și pentru inițiativă! Vă recomand să-l accesați și pentru a vedea cu ochii voștri un exercițiu necesar de democrație.

Și un mesaj personal: Succes Sandu în bătălia senatorială! :)

Fereste-ne, Doamne, de ignoranta!

2011-12-30T14:53:00.000+02:00

Unul dintre oamenii pe care-i respect enorm ca intelectual și profesionist, directorul Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, Oliv Mircea, mi-a spus în cadrul unei discuții amicale că a fost invitat să vorbească la Bistrița la lansarea cărții: Ferește-mă, Doamne, de prieteni! scrisă de istoricul american Larry Watts. M-a făcut curioasă despre conținut și, ca urmare, l-am rugat să mi-o împrumute. Deși nu mi-am propus per se să citesc cartea în această vacanță de iarnă ci doar să răsfoiesc câteva pagini, trebuie să spun că lectura m-a captivat de la primele rânduri.

În plus, trebuie să mărturisesc dintru început că această carte m-a răscolit visceral. Am aflat o istorie recentă a României care nu mi-a fost predată la școală și pe care, ca adolescentă, am construit-o singură din cărți, povești și legende auzite de la tatăl meu (ziarist la Scânteia în anii comunismului) sau ascultând tot împreună cu tata Radio Europa Liberă sau Vocea Americii înainte de 1989; și din puține lucrări publicate în anii de după Revoluție care mi-au căzut în mână până de curând. Probabil că în situația mea sunt multe generații, cărora istoria le-a fost prezentată mistificat sau manipulator, așa cum mi-a arătat cu prisosință cartea lui Larry Watts.

Am urmărit cumva tangențial procesul comunismului; sinceră să fiu prefer ca în general să iau lucrurile cu o cumpănită măsură. Nu am empatizat excesiv nici cu disidenții, nici cu revoluționarii și nici cu cei care strigau că în afara comunismului nu există sistem social sau economic mai bun. Am văzut și în comunism și în socialism și bune și rele. Nici un sistem nu este perfect pentru toată lumea, ci doar pentru camarila care e la volan vremelnic.

Cartea lui Larry Watts nu m-a răscolit pentru că a spus că Ceaușescu n-a fost un cizmar idiot așa cum l-a portretizat, culmea, propaganda kaghebist sovietică, ci un tip aproape genial în politica externă. Tata îmi spusese despre asta mai demult, și a prezis că într-o zi lumea o să recunoască meritele lui Ceaușescu, abilitățile lui diplomatice și geniul în negocierile internaționale. Ce m-a întors pe dos a fost faptul că vecinii României au acționat în timpul Războiului Rece ca o ceată de ulii. M-am născut și am crescut în Ardeal. Ambii bunici au fost obligați în timpul ocupării hortyste a nordului țării să servească în armata ungară, au fost batjocoriți și bătuți pentru că au refuzat înrolarea. Și aflu din cartea lui Watts că după ce a terorizat și schingiuit nația asta la Ip, Trăsnea și chiar în satul bunicilor – ucigând civili nevinovați Ungaria a urmat o politică iredentistă și probabil încă o urmează pentru a lipi Transilvania la țara lor. Cât rău au putut să facă oamenii aia României este greu de cuantificat. Ar trebui să-i punem să ne plătească despăgubiri!

Ardealul e doar unul dintre motive. Este strigător la cer și ce politică crudă și nemiloasă a avut Uniunea Sovietică de deznaționalizare și dezrădăcinare a fraților noștri români de peste Prut. Nici nu e de mirare că atunci când mergi în Republica Moldova astăzi mulți dintre români /moldoveni nu vorbesc românește de frică! O frică instalată cronic combinată cu o campanie de imagine și manipulare, pe care Watts o numește ”seria de măsuri active” prin care fraților noștri români de peste Prut li se povestea de nemernicia României, de faptul că suntem o națiune de nimic și că este indezirabil pentru oricine să fie asociat cu țara noastră.

Măsurile active nu s-au terminat cu Războiul Rece – tind să cred că portretizarea României ca un stat al țiganilor și hoților unde nu se respectă drepturile minorităților se datorează în continuare cârpelor kaghebiste care încă lucrează pentru sistem în diverse cancelarii și în diverse instituții internaționale.

Sunt multe de spus despre cartea lui Larry Watts. Eu cred că această carte trebuie să fie lectură obligatorie pentru toți românii, pentru toți studenții – mai ales pentru studenții la Comunicare și Relații Publice. Toată lumea trebuie să cunoască mizeriile, pentru ca să nu le mai înghită. Vă spun doar atât, pe toți cei pe care-i mai aud că spun lucruri infame despre România, la noi în presă sau aiurea, îi suspectez de kaghebism. Nu poți gândi altfel după ce citești dezvăluirile lui Watts. Firește că nu suntem o țară perfectă, și în lumina cumpănitei măsuri accept că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit. Dar nu suntem buba de puroi a lumii, nici preșul nimănui. Și cred că istoria ne va arăta că putem face încă o dată România dodoloață!

Recomand cu cea mai mare căldură cartea lui Larry Watts, apărută la Editura Rao în 2011. Și vă aștept să dezbatem ce putem face pentru ca România să își recapete locul și imaginea prezentă demnă de un trecut exemplar.

Cineva a ocupat atmosfera si altcineva a parasit piata

2011-12-12T10:50:00.001+02:00

Information Clearing House (http://www.informationclearinghouse.info) ne spune că firmele petroliere au ocupat atmosfera și că emisiile de carbon din atmosferă au crescut cu 5,9% între 2009 și 2010. Dacă firmele petroliere au ocupat atmosfera, cetățenii s-au retras din piețe și mișcările tip ”occupy” s-au retras pentru a aștepta vremi mai prielnice și călduroase.

Aștept să mai vină vești dinspre Bruxelles și m-aș bucura dacă acordurile macro privind sancționarea creșterii deficitelor bugetare s-ar duce hotărât și în direcția reglementării mai serioase a sectorului bancar. Mă bucur că Londra a fost lăsată pe dinafară pentru că a încercat să protejeze interesele bancherilor. Și înțeleg ce spune Sarcozy ca nu putem avea un paradis fiscal în mijlocul încrengăturii europene de finanțe.

Acum că fiecare s-a uitat în curtea altuia la Bruxelles, poate că e momentul ca fiecare când se întoarce acasă să privească în curtea proprie. Pentru România e important să nu intre din nou în spirala cheltuielilor nesăbuite, să începem să-i trimitem la bulău pe speculanți și evazioniști, dar și pe camarila politică ce profită de relaxarea sau incompetența funcționărimii de stat.

Văd absolut necesară o reformă a băncilor, o reformă în care ne întoarcem spre rolul lor inițial, aceea de a susține dezvoltarea și inițiativa. Este anormal ca costul capitalului într-o țară săracă așa cum e România să fie mai mare decât în restul lumii civilizate. Și dacă e așa, ce trebuie să se întâmple pentru ca cei care au inițiative de business, care au nevoie de bani să-i obțină la un preț adecvat. Micii oameni de la ghișeul marilor bănci ar trebui să se specializeze mai mult în a oferi credite de investiții decât credite de consum. Dar astea sunt mai dificil de evaluat, iar banii vin mai greu - dar vin, dacă ajuți oamenii să investească cu cap.

Sistemul are nevoie de reformă. Tot sistemul.

Mă intorc la ocuparea atmosferei de către companiile petroliere. Peste tot e nevoie de repunerea în matcă a reglementării. Nu există mână invizibilă. Există profit, interese și multă multă LĂCOMIE! Etica protestantă a murit. Ne trebuie un baston pentru a deveni din nou responsabili și determinare pentru a-l folosi pe spinarea acelora care ascultă doar de sancțiune. Apoi, putem să luăm mănușa de catifea pentru a obloji rănile lăcomiei și avariției. Iată o direcție în care bietul Marx avea dreptate, doar că nu a pus evenimentelor eticheta potrivita :)

Personalitatea corporativa

2011-12-02T12:24:00.000+02:00

Am spus de mult că poate unul dintre lucrurile la care trebuie să ne gândim atunci când ne plângem de puterea corporațiilor ar fi să schimbăm, noi, poporul, prin reprezentanții noștri aleși, parlamentarii, statutul - legile de incorporare ale companiilor.

Iată că ideea prinde rădăcini, din nou, dincolo de ocean. Atât Noam Chomsky cât și Joel Bakan susțin necesitatea modificării statutului corporațiilor încă de prin 2004, adică de dinaintea marii crize.

De ce nu?

Iată un nou punct de vedere în această suită. E vorba de un teaser pentru o carte, și nu numai.

http://www.truth-out.org/if-we-end-corporate-personhood-we-can-define-terms-new-economy/1321986003

Un post nou despre CSR gazduit de www.responsabilitatesociala.ro

2011-11-11T11:19:00.001+02:00

Pentru a accesa articolul intrati aici: http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/e-vremea-responsabilitatii-sociale-corporative-hai-sa-ne-apucam-serios-de-treaba.html

Probabil ca acest document al Comisiei ar trebui sa fie si subiectul de dezbatere pentru urmatoarea intalnire a Cercului de CSR.

Daca sunteti de acord, dati un comment.

In urma armonizarii programelor cu dl. prof. Bortun doresc sa va anunt ca urmatoarea intalnire a Cercului de CSR va avea loc joi 17 noiembrie de la ora 18.30. Locul intalnirii: str. Dr. Staicovici, nr. 15.

Discursul regelui

2011-10-25T20:02:00.001+03:00

Aici, pe blogul de CSR as posta integral discursul regelui, pentru ca daca schimbam politician cu om de afaceri, se aplica integral.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/discurs-regele-mihai-i-in-parlamentul-romaniei-951159.html

Dezbatere CSR - etica in afaceri

2011-10-13T17:45:00.000+03:00

Dragi participanti ai Cercului de CSR, manusa a fost din nou aruncata!

Sunteti invitati sa participati in corpore (toti membrii Cercului de CSR) la o dezbatere privind relatia dintre CSR si etica in afaceri, mai exact o abordare transdiciplinara a relatiei RSC - managementul eticii.

Evenimentul va avea urmatorul format: fiecare parte va sustine o prezentare despre acest subiect, dupa care vor avea loc dezbateri.

Invitatia mi-a fost adresata de catre Mihaela Constantinescu de la Facultatea de Filosofie a UB, asa incat cele doua prezentari pe baza carora se vor initia discutiile ne apartin. Apoi voi, participantii la cerc si masteranzi ai Masterului de Etica aplicata in societate, afaceri si organizatii veti putea veni cu intrebari, argumente pro sau contra precum si cu intebari provocatoare pentru discutii.

Evenimentul va avea loc pe 31 octombrie 2011, incepand cu ora 16.00 si pana la ora 20.00 la sediul Facultatii de Filosofie a UB, Amfiteatrul Mircea Florian.

Ne vedem acolo!

CSR - un pic prea putin, un pic cam tarziu

2011-10-10T22:10:00.000+03:00

Am avut saptamana trecuta o noua intalnire a Cercului de CSR. Si ce intalnire a fost! Colegul si bunul meu prieten Sorin Pop de la Asociatia Geommed din Baia Mare a acceptat sa ne fie invitat si sa ne povesteasca din experienta lui de practician in stakeholder engagement. Cred ca sunt in asentimentul tuturor celor prezenti cand spun ca Sorin ne-a dat o lectie de gandire sustenabila si ne-a facut sa ne gandim ca daca la intrarea pe piata a unei companii nu sunt prezenti la masa toti cei care conteaza, pretul social al afacerii este greu de cuantificat si usturator de platit. Am invatat si ca o data ce proiectul ia amploare se intensifica si se extinde aria stakeholderilor, iar compania trebuie educata de consultant, asa cum si comunitatea este educata de catre consultat.
In dezbatarile care au urmat interventiei lui Sorin ne-am concentrat discutiile pe relatia dintre stakeholderi si departamentele de RSC din companii.
A fost o reala placere sa avem la intalnire practicieini - atat consultanti cat si oameni din companii - care sa ne expuna viziunea lor despre CSR-ul in actiune, despre dialogurile intre partile interesate si despre modul cum omul de CSR sau consultantul educa top managementul. Opinia tuturor este ca lucrurile incep sa se schimbe in Romania si ca cei care iau deciziile vad si inteleg conceptele de grupuri imputernicite / constientizate (un aspect bine punctat de profesorul Bortun), asculta consumatorii sau comunitatile chiar daca acestia nu au intotdeauna cele mai frumoase lucruri de spus despre corporatii. Incepe sa se mijeasca un dialog real.

Marea mea temere la auzul acestor lucruri extrem de pozitive, pentru care personal militez de ani buni incoace, e ca CSR-ul vine ca un raspuns corporativ putin cam tarziu si ca acum societatea sau comunitatile nu se vor mai multumi cu asumarea unei cresteri sustenabile sau cu principii etice de afaceri. Societatea si comunitatile vor mai mult, inteleg ca vorbele corporative se pot transforma in mod real in fapt doar printr-o revolutie a sistemului. Aceasta este evolutia pe care pariez eu personal. Vom vedea daca istoria sau interesele de realegere a lui Obama vor face ca aceste nazuite legitime ale societatii si comunitatilor sa fie puse in practica - daca vom asista la o evolutie a sistemului sau la o serie de reforme dar cu o mentinere a status-quo-ului.

Atat mai vreau sa spun despre Cercul de CSR - am plecat plina de energie, entuziasm si pozitiva ca in jurul meu se intampla fapte bune.Ca ursul capitalist romanesc se trezeste din hibernare, ca companiile care vin la noi vor sa evite greselilor altor competitori, ca avem oameni in corporatii cu o constiita civica si ca ei conteza. Va multumesc dragi participanti pentru o intalnire a Cercului de CSR care mi-a mers direct la suflet!

Cercul de CSR se intalneste pe 7 octombrie!

2011-09-30T13:25:00.000+03:00

Dragilor,

Dupa aproape 2 luni de discutii si odihna (mai ales odihna) va invit sa ne vedem la urmatoarea intalnire a Cercului de CSR.

Data: 7 octombrie 2011, ora: 17.30, locul: SNSPA, str. Povernei, nr. 6-8, sala 115 (etajul 1), Bucuresti.

Tema propusa spre dezbatere de data aceasta este: implicarea stakeholderilor in programele companiilor: de ce si cum se face. Incercam ca pana atunci sa asiguram conditiile tehnice prin care sa avem un invitat din afara Bucurestiului care a lucrat mult in acest domeniu si care ne poate impartasi din experienta acumulata.

Cititi si dati mai departe vestea!

Ce se mai spune despre CSR

2011-09-29T16:31:00.003+03:00

Iata un interviu acordat colegilor de la CSRevolution.

http://csrevolution.inspirebusiness.ro/rolul-unui-om-de-csr-nu-este-acela-de-a-vopsi-in-verde-gardul-companiei-pentru-ca-aceasta-sa-ti-puna-eticheta-eco-camelia-crisan/

Stop capitalismului! Ocupați Wall-Street-ul!

2011-09-28T22:51:00.001+03:00

Acestea erau mesajele care se puteau citi azi, în cea de 11-a zi în care tineri intelectuali, cetățeni de la sate și orașe și celebrități se manifestau pașnic pe Wall-Street în Marele Măr. Azi au avut loc discuții pentru constituirea unor organizații de democrație directă. Participanții au primit consultanță de la mai marii în domeniul advocacy, formarea de rețele și acțiune directă. La ce mă refer de fapt? La o acțiune constituită prin intermediul rețelelor de socializare - atât de lăudate pentru rolul jucat în revoluțiile primăvăratice arabe - prin care cetățenii americani, sătui până peste cap de lăcomia bancherilor și speculatorilor au decis că e momentul să iasă în stradă pentru a-și recâștiga drepturile și a pune democrația în matcă. Și unde altundeva să se vadă, dacă nu în miezul, în epicentrul locației de unde a pornit cancerul speculativ - Wall Street. Pentru cine vrea mai multe detalii despre desfășurarea ostilităților, intrați pe www.occupywallst.org. Mișcării i s-au alăturat the usual suspects - Noam Chomsky, Michael Moore și actrița Susan Sarandon. Oamenii au site, comunicate de presă și o bibliotecă on site. De unde rezultă că informația și pornirea spre acțiune merg mână în mână. Cine ar fi crezut că o revoluție arabă poate fi un model pentru mișcările pro-democrație din America?
Fenomenul e interesant de urmărit din perspectiva teoriilor dinamicii de grup, din perspectiva relațiilor dintre establishment și societatea civilă, sau din perspectiva teoriilor acțiunii sociale. Dar nu numai atât. E interesat de urmărit și din perspectiva CSR. Atunci când am spus pentru prima dată că CSR este rodul mișcărilor sociale și de conștiință, un fel de exponent oficial al subculturii cultural creatives a părut că e doar o teorie a cuiva care vrea să ducă sociologia acolo unde nici etica nu răzbise înainte. În urmă cu 4 ani la un seminar al Universității din Manchester profesorul Bruce Kapferer a vorbit de forța rețelei, și deși a fost aplaudat politicos, a fost catalogat drept marginal de către ceilalți participanți. Ce bine ar fi fost dacă l-am fi ascultat, nu doar auzit!
Înclin să cred că cei care fac parte din mișcarea de ocupare a Wall-Street, deși au o motivație politică - în fond în SUA urmează niște alegeri prezidențiale foarte strânse și cu miză mare la anul - sunt animați totuși și de motive civice, care țin de creșterea responsabilității sociale a băncilor. Ei vor o creștere a reglementării pentru sistemul bancar, diferențiere strictă între instituțiile bancare ce pot paria pe starea vremii economiile și pensiile cetățenilor versus banii de buzunar ai unor miliardari ahtiați după mai mulți verzișori. Adică să se întâmple și la ei ceea ce pare a se întâmpla în vechea Europă (vezi raportul comisiei independente privind activitatea băncilor din parlamentul britanic sau luarea de poziție pe care a avut-o azi președintele CE).
Îmi face plăcere să revin în acest context la ce e, și mai ales, la ce NU e responsabilitatea socială a corporațiilor. Ce fac oamenii aceia pe străzile din sudul Manhattan-ului se cheamă CSR în acțiune. Adică militează pentru obligativitatea responsabilizării corporațiilor. Ce fac corporațiile - și de la noi și de la ei - mai plantează un pom, mai dau un fursec sau mai dotează un spital cu un aparat electronic NU este CSR. Este filantropie, e benevolență, dar nu este un comportament corporativ responsabil social DACĂ acel comportament nu vizează o conduită de afaceri generală și constant responsabilă, manifestată plenar în relația dintre companie și toți stakeholderii.
Ocuparea Wall-Street e un exemplu pentru ceea ce ar fi trebuit să fie mișcarea consumatorilor români prin care obligau băncile să le respecte drepturile în cadrul setat de Ordonanța 50 sau nereușita mișcarea de boicot a consumatorilor împotriva companiilor petroliere.
Occupy Wall Street e o atitudine ce se propagă în acest moment exponențial și în alte mari orașe americane. Sper doar că, având în vedere sintagma: când SUA strănută, Europa face guturai - să văd guturaiul răspândindu-se și la noi. Sper să văd un mega guturai, pro CSR și responsabilizare și pe plaiuri mioritice. Doar avem și noi o piață a Universității, cel puțin la fel de faimoasă!

Cercul de CSR se intoarce

2011-09-11T14:22:00.001+03:00

Dragi cititori si participanti,

Inceputul toamnei este de obicei incarcat, dar nu asa de incarcat incat sa uitam ce ne place si ce ne preocupa.
Va invit asadar sa ne gandim la teme de discutii pentru urmatoarea intalnire a cercului de CSR pe care il prognozez ca desfasurare la finalul lunii septembrie.
Va rog postati commenturi ca sa stim cam spre ce ne indreptam si sa incepem discutiile cel putin la nivel virtual pana de vedem fata in fata!

A trecut si vremea tezei...

2011-07-28T11:10:00.000+03:00

Am trecut si pragul sustinerii tezei de doctorat. Curat un prag, pentru ca, asa cum spunea profesorul Dobrescu, teza si sustinerea ei, apoi primirea titlului de doctor marcheaza o treapta superioara, cu impact in dezvoltarea si formarea ta academica. Te defineste ca orientare teoretica, ca intelectual. Am stat 5 ani ca sa desavarsesc lucrarea si chiar si acum cand o citesc mai gasesc cate o fraza pe care as fi putut sa o scriu altfel, o dublare de litere pe alocuri.
Pentru cei care se intreaba in ca consta sustinerea tezei de doctorat, ordinea lucrurilor (canonul) e destul de simpla - se face prezentarea de catre doctorand, se citesc documentele pregatite de referenti si coordonator (pentru fiecare candidat exista un referent din propria universitate si doi din alte universitati). Referentii pot avea intrebari de clarificare pentru candidat la care se raspunde pe loc. Apoi comisia de examinare se retrage pentru deliberare, la intoarcerea in sala se citeste un document prin care se acorda titlul de doctor si calificativul relevant - care in Romania e bine si foarte bine. Destul de lipsit de ceremonie dupa parerea mea fata de universitati din afara unde titlul se poate acorda: cum laudae, summum cum laudae sau magna cum laudae. Parca suna altfel, nu? Apoi, ca la o ceremonie de Oscar, doctorandul poate multumi pentru sprijin, pentru titlu, pentru aprecierile primite.

Eu le-am multumit coordonatorilor (profesorii Dobrescu si Mihailescu) pentru ca si-au asumat sa coordoneze o teza cu subiect de pionierat in Romania, pe o tema controversata si intr-un sub-domeniu care-si face loc abia acum in randul disciplinelor de studiu la nivel universitar - responsabilitatea sociala a corporatiilor. Le-am multumit referentilor (dna. Adela Rogojinaru - Universitatea Bucuresti, dl. Vasile Macoviciuc - ASE, dl. Dumitru Bortun - SNSPA) pentru rabdarea de a fi citit o lucrare atat de voluminoasa, dar in special i-am multumit profesorului Bortun pentru ca a fost mentorul meu intr-ale RSC-ului. In fine, le-am multumit membrilor familei mele pentru ca au sacrificat weekenduri si au facut liniste sau m-au impins de la spate sa trec la scris, constienti la fel de mult ca si mine ca e nevoie de energie si suport ca duci la bun sfarsit un asemenea proiect.

M-a bucurat sa vad in sala colegi profesori, stundeti si prieteni - e bine sa stii ca celorlalti le pasa, ca nu predici in desert si ca tema suscita interes. E bine sa stii ca poti aglutina o comunitate academica in jurul unui subiect asa de fierbinte.

Mai urmeaza ca Ministerul Educatiei sa-si dea acordul si sa elibereze patalamaua oficiala.

Mai am de facut o precizare. Am fost norocoasa sa pot scrie o teza de doctorat pe subiect care chiar ma intereseaza, care ma preocupa si care-mi pune energiile pozitive in miscare. Nu doar scriu despre asta in mediul academic, promovez RSC-ul in mediul business, imping spre activism civic ONG-urile, studentii si incerc sa am un stil de viata care respecta dreptul generatiilor viitoare de a gasi pe pamant un mediu propice pentru a trai confortabil. Am consonante cognitive si afective cu tema, cred in responsabilizarea mediului de afaceri si in capacitatea umana de a forma o societate mai buna. A vorbi despre asta mi-a dat energia sa ma asez in fiecare zi la masa si sa-mi astern gandurile, sa gasesc autorii cei mai relevanti, sa ma ridic in fata altora si sa-mi sustin punctele de vedere.

Si, asa cum spuneam in finalul tezei: "Poate că o lucrare ca aceasta se va materializa în viitor nu doar într-o analiză transversală a unui fenomen, utilă doar mediului academic, ci, în spiritul sociologiei militans, va fi promovată pentru a avea impact asupra modului în care educăm viitorii angajaţi ai companiilor româneşti, viitorii manageri sau viitorii politicieni, astfel încât să construim o cultură a responsabilităţii pentru binele nostru comun."

A venit si vremea tezei!

2011-07-21T11:36:00.000+03:00

Dragilor,

Luni la ora 11.30 voi sustine examenul de doctor in sociologie cu o teza avand titlul: "Responsabilitatea sociala a corporatiilor din Romania".

Locatia evenimentului este sediul SNSPA din Povernei, sala 111.

Daca aveti chef de inca o prezentare, ne intalnim acolo! :)

Motive de mandrie!

2011-07-18T15:11:00.000+03:00

Un comentator al postului anterior intreba: pe cand impresii de la examenul celor din anul 2 ZI. Si iata ca se facu si acel moment. O sa incep cu cea mai recenta si placuta surpriza. Proiectele celor de la anul 2 Psihologie - re-construirea / reconstituirea experimentului lui Sugata Mitra - hole in the wall cu subiect/copii romani. Am vazut idei extraordinare, inovative, proiecte de o creativitate rara, ceea ce inseamna ca daca-i dai studentului sansa de a crea si taramul de manifestare neingradit te poti trezi uimit de rezultatele fantastice pe care le obtine.

Cronologic in ordinea corectarii lucrarilor ar fi studentii de la MRU ZI, cu niste proiecte bine ancorate in realitate, cu sesiuni de formare creative, ce mai, adevarati profesionisti gata pentru piata de formare profesionala.

Urmeaza, in ordinea cronologica, dar in nici un caz cei din urma :) studentii de la anul 2 ZI Comunicare. Ei au avut de facut un audit de CSR pentru o companie reala. Si desi au fost cam blanzi dupa parerea mea, "zaresc" printre ei viitori profesionisti pentru care chestiunile morale si de responsabilitate vor fi centrale in modul in care-si vor conduce viata si cariera.

La anul 2 ID Comunicare am gasit printre studentii cinstiti cateva eseuri ce aratau modul in care voluntariatul sau munca in folosul comunitatii le-au schimbat viata, cum i-au facut oameni integri si mai cu picioarele pe pamant.

Asadar ar trebui sa-i fie dat Cezarului ce e al Cezarului. Am si avem studenti valorosi. Facultatea noastra cladeste Oameni si-i pregateste atat cat se poate pentru viata personala si profesionala ce le sta inainte.

Jos palaria in fata lor si pumnii stransi pentru incercarile ce vin!

Despre scoala, examene si responsabilitate

2011-07-10T12:36:00.000+03:00

30 dintre 60 de studenti care au optat in anul 2 ID Comunicare pentru materia Formare profesionala au copiat de pe net eseul cu care s-au prezentat la examen. Adica 50% dintre cei care au vrut sa ia examenul la aceasta materie au vrut sa o faca prin furt intelectual. Si nu le-a iesit. Azi, la reexaminare, unul dintre studenti imi spunea ca a luat ideile de pe net pentru ca el nu stia ce sa scrie. Si nu i s-a parut aiurea sa ia ce au spus altii si sa nu citeze. Poate ca situatia nu ar fi ingrozitoare daca studentilor li s-ar fi cerut o sinteza de bibliografie imposibil de gasit altundeva decat pe net. Dar nu a fost acesta cazul. Trebuia sa scrie un eseu de 600 de cuvinte cu titlul: "Consideratii personale despre..." - cu alte cuvinte ce credeau ei despre un anumit subiect, pornind de la premisa ca au citit cursul. Ma intreb cum a fost posibil ca, in aceste conditii in care studentilor li se cerea un minim de competente pentru a promova examenul, eseul reprezinta 50% din nota finala, totusi ei au considerat ca e mai bine sa copiezi. M-am gandit ca e bine ca acesti oameni sa fie pedepsiti exemplar si sa le cer exmatricularea si reactia lor pe forum a fost vehement negativa. De la atacuri la persoana si punerea sub semnul intrebarii a competentei mele ca profesor pana la ingrijorarea unora ca picand studentii voi afecta renumele facultatii si al universtitatii.
Nu-mi venea sa cred si inca mi-e greu sa-mi revin ca studentii nostri, pe care eu i-am considerat mereu superiori altora - au valorile intoarse pe dos. Intr-un mod ireversibil. Stiu ca exista solidaritate intre studenti, dar e ea totusi mai importanta decat justitia sociala, decat interesul de a promova comportamente dezirabile? Si pe forum s-a iscat o spirala a tacerii, nulitatile si anti-merituosii, furaciosii intelectuali aveau cel mai mare spor la vorba. Studentii merituosi se ascundeau si nu-si spuneau punctul de vedere. Era un razboi total intre hoti si vardist. Vardistul fiind profesorul. E o durere ca am ajuns ca profesor sa fiu controlor de eseuri. E o durere ca sunt multi studenti pe care simt ca nu pot sa-i educ, pentru care e imposibil sa doreasca sa obtina valoare adaugata de la o scoala, nu doar o diploma. Ma uit la bac. Profesorii au devenit politisti cu acte in regula, iar elevii se transforma din liceu in infractori. Cat de jos putem ajunge ca natie, daca parintii acuza profesorii si ministesul educatiei ca nu-i lasa pe copii sa copieze??? Sictir doamnelor si domnilor si puneti-va copiii la treaba. E si obligatia si responsabilitatea parintilor sa se asigure ca odorul devine un om educat si nu un infractor. Stiu ca printre profesori exista oameni care nu fac cinste profesiei de dascal. Si vad rezultatele atunci cand liceeni devin studenti. Dar eu cred ca e de datoria mea ca atunci cand plagiatorii ajung la mine sa le dau o lectie. Pur si simplu nu ma intereseaza ce fac alti colegi, ce se intampla la alte universitati, ce se intampla in alte tari - cand ajung la mine plagiatorii sunt tratati ca infractorii de drept comun. Iar la mine in gradina se face primavara cu o floare. Oricand in viata ti se poate servi o lectie. Pe care o poti repeta pana ajungi sa o inveti. A avea caracter se educa, iar scoala / universitatea trebuie sa se implice din ce in ce mai mult si in formarea de caractere. E si responsabilitatea noastra.

Astept cu interes ziua in care parintii si profesorii vor realiza ca de fapt ei sunt sistemul care educa viitoarele generatii. Sistemul educational nu este un termen abstract, suntem noi toti cei care pregatim competentele viitoarele generatii. Si e un cerc vicios: parintii trebuie sa plateasca taxe din care sa fie platiti profesorii, iar acestia la randul lor trebuie sa educe copii, tineri si adulti responsabili pentru viitor si pentru societatea din care vin. La liceu a inceput schimbarea, la facultati (acolo unde ne respectam nu la fabricile de diplome) a inceput curatenia de plagiatori si profesori decrepiti. Directia e buna. Dar avem nevoie de intariri ca sa ne mentinem traiectoria dreapta, fara schimbari de sens. Iar intarirea vine de la clientii nostri, de la faptul ca ei vor aprecia si apreciaza faptul ca te preocupa viitorul lor. Atunci sistemul o sa tina cu cei buni, nu cu pleava si hotii. Cum zicea si Eminescu, hai sa ne apucam de o selectie sociala pozitiva si chiar sa scoatem elite din scoli. Fiindca de ciurucuri m-am saturat!

Sfaturi pentru prezentarea de la sustinerea licentei/disertatiei

2011-07-01T11:21:00.000+03:00

Dragi studenti,

Am primit in aceasta dimineata un email in care mi se reprosa ca am promis ca va dau cateva sugestii pentru prezentarea lucrarii in fata comisiei si ca la voi posta pe blog. Point taken si here they are :)

In fata comisiei veti avea la dispozitie maxim 10 minute pentru a va prezenta lucrarea.

Va sugerez sa aveti un power point de maxim 7 slide-uri, power point care sa fie doar suport sau ilustrare pentru speech-ul vostru.

Slide-urile trebuie sa aiba urmatoarea structura:
1- pagina de garda: sigla/nume SNSPA-FCRP, titlu, autor, coordonator etc.
2- structura lucrarii - atentie, nu cuprinsul. aici puteti spune ceva si despre teoria suport pentru cercetare
3- obiectivul cercetarii si intrebarile de cercetare
4- metodologia, grupul tinta, metode.
5,6 - rezultatele cercetarii
7- concluzii si discutii

In general prezentarea voastra trebuie sa raspunda la intrebarea: care este contributia ta personala in lucrare si ce aduce nou in cunoasterea domeniului lucrarea ta?

Tips and tricks pentru prezentare:

1. Faceti-va un speech de acasa si repetati-l. Nu va bazati pe improvizatie. Amintiti-va ca un prezentator profesionist poate improviza doar dupa ce stie pe de rost ceea ce are de spus!
2. Puteti fi intrerupte de catre unul din membrii comisiei cu intrebari suplimentare, cu cerinte de detaliere etc. Dupa ce raspundeti la intrebare reluati prezentarea de unde ati lasat-o.
3. Puteti fi intrebate despre orice lucru din lucrare, sa definiti orice termen. Nu va impcientati daca nu va amintiti definitia exacta, realizati o definitie pe loc folosind genul proxim si diferenta specifica a termenului. Trebuie sa demonstrati ca stapaniti limbajul stiintific al materiei in care veti fi licentiate.
4. Slide-urile trebuie sa fie un suport pentru speech-ul vostru si nu un text pe care sa-l cititi comisiei. Incercati pe cat posibil sa puneti grafice sau imagini, fara explicatii care sa incarce pagina. Puteti folosi mici cartonase pe care sa aveti scrise idei in cazul in care va lasa memoria :)
5. Slide-urile ar trebui sa respecte regula 4x4, adica patru cuvinte per patru randuri.
6. Indiferent ce va spune comisia, puteti sta asezate sau in picioare. Nu va sfiiti ca daca vi se spuneti sa stati jos, iar voi sunteti obisnuite sa prezentati stand in picioare, sa cereti permisiunea de a prezenta asa cum va simtiti cel mai in forma!
7.Acceptati observatiile cu retinere. E in regula, chiar recomandat sa va angajati in dialog cu membrii comisiei, dar nerecomandat sa depasiti limita bunului simt si sa aveti atitudini insolente la adresa examinatorilor. In fond fiecare dintre cei care va examineaza are cel putin doctoratul in domeniile studiate de voi sau in domenii conexe.

Am vrut sa fie un decalog, fiindca suna mai bine sa ai 10 sfaturi, dar atatea am reusit sa adun pana acum. Daca aveti intrebari, va rog sa le postati si o sa revin cu raspunsuri.

Pana atunci, spor la prezentare si bafta la sustinere. Va tin pumnii de la Istanbul!

Urmatoarea intalnire a cercului de CSR - 14 iulie 2011

2011-06-24T10:53:00.000+03:00

Dragi participanti,

Va invitam la o noua intalnire a cercului de CSR, care va avea loc in 14 iulie de la ora 18.30 la SNSPA, str. Povernei, nr. 6-8.

Tema dezbaterii: Responsabilitatea in fata actionarilor vs responsabilitatea in fata stakeholderilor.

Vom avea un invitat surpriza!

Va rugam sa va confirmati prezenta aici printr-un comment sau pe facebook (Camelia Crisan sau Dumitru Bortun).

Ce are in comun Piatra Neamt cu Arabia Saudita?

2011-06-23T08:49:00.000+03:00

In Arabia Saudita guvernul le-a interzis femeilor sa conduca masina. De ce? Doar ei stiu. Poate li se pare ca a conduce nu e compatibil cu a face copii, sau ca o fi vreun pericol public. Acum, daca as trai in Arabia Saudita si mi s-ar spune ca fiind femeie nu am identitate, trebuie sa ma acopar cu saci din cap pana-n picioare si trebuie sa ma supun in general ideilor religioase promovate de diversi trogloditi, probabil ca atunci cand as pune mana pe volan mi-ar veni sa ma urc cu rotile peste toti pietonii barbati, indiferent cine or fi ei. Si atunci ma bucur ca traiesc in Romania, dar nu daca traiesc la Piatra Neamt. Pentru ca in ultimele zile ziarele Romaniei ne-au aratat live si in direct si in premiera cum un sef de la USL o trosneste pe nevasta-sa, o scoate de la volanul jipului, ii cara la pumni in cap dupa care o tranteste pe jos.

Acum eu nu pot sa spun ca presedintele PC Neamt, Cristian Liciu (actual presedinte al USL) este un troglodit sau o vita nesimtita. Nu, evident, nu pot spune asta. Nu pot spune ca e un mediocru nesimtit care ar merita batut pana cand si-ar pierde suflarea, nu, e clar nu pot spune asta. Ma gandesc atunci la o explicatie rationala a reactiei sale si am gasit-o. Piatra Neamt e in Arabia Saudita si cum acolo e interzis pentru femei sa conduca, omul n-a facut altceva decat sa o scape pe nevasta-sa de o amenda.

Mi-as dori ca actiunea asta si in general orice actiune de acest tip sa le vina de hac vitelor masculine care bat femeile. Poate o sa avem o reactie de la Dan Voiculescu, si el are doua fete. Ma intreb cum ar reactiona daca cineva le-ar tranti pe jos pe fetele lui si apoi le-ar cara la pumni. Poate conduc si ele masini. Sau am putea avea reactii de la alti politicieni din USL, care au si ei sotii si mame. Mamele lor!

Intalnire pentru semnat licente si disertatii

2011-06-17T10:27:00.000+03:00

ma puteti gasi pentru semnarea lucrarilor de absolvire in:

20 iunie - centrul NATO - str. E. Bacaloglu - sala CIC A - de la ora 10.00 la ora 14.00 (am examen asa ca va rog sa intrati dupa ce va iesi o grupa de studenti de la examinare);

24 iunie - Povernei - de la ora 12.00 la 13.00 sala 207, e examen scris asa ca intrati oricand insa cu discretie :)

Inainte de semnare, adica pe 19 iunie respectiv 23 iunie vreau sa-mi trimiteti forma finala a lucrarii in format PDF, ca sa o citesc inca o data inainte de a o nota.

Spor tuturor!

Cercul de CSR - sala de intalnire

2011-06-10T16:39:00.002+03:00

Sala de intalnire pentru cercul de CSR va fi 115 bis, et. 1, cladirea Povernei a SNSPA.
Ne vedem acolo pentru discutii despre paradigmele Friedman - Chomsky.

Anunt pentru studentii si masteranzii pe care ii coordonez la lucrarile de absolvire

2011-06-05T15:14:00.002+03:00

Va rog pe aceia dintre voi care mai aveti nevoie de un ultim sfat inainte de terminarea lucrarilor, sa veniti cu ceea ce considerati ca este cea mai recenta versiune FINALA a lucrarii pentru a ne intalni LUNI, 13 iunie, ora 13.00 la cancelaria FCRP din str. Povernei, nr. 6-8, Bucuresti. Va rog sa veniti cu versiunea DIGITALA a lucrarii - pe CD sau memory stick.

Salut publicarea primului raport de CSR in format GRI din Romania

2011-05-27T10:55:00.000+03:00

Si cine credeti ca si-a luat avant si a avut curajul sa faca asta? Nimeni altii decat cei de la BCR. Si nu numai ca l-au redactat, dar au avut si curajul sa vina cu el in fata stakeholderilor, a societatii civile si a analistilor pe etica si CSR de pe piata (atatia cati suntem) si sa dialogheze pe marginea lui.

Si asta mi-a placut, pentru ca acum, din punct de vedere al CSR avem BCR, apoi urmeaza niste locuri libere si apoi urmeaza alte banci, indiferent care sunt acelea. Temeritatea de a dialoga pe marginea unui raport, care nu e nici pe departe perfect, este admirabila din parte staff-ului BCR. Mai ales atunci cand au in sala oameni care pun intrebari ce pot fi neasteptate si incisive (asa cum mi-am facut obiceiul de a intreba eu la astfel de evenimente). Pe de alta parte, poate ca cei de la BCR se asteptau ca toata lumea sa vina si doar sa le laude efortul, ceea ce s-a intamplat - dar evident am asistat si la deschiderea cutiei Pandorei. Pentru ca atunci cand deschizi dialogul, oamenii chiar spun ce au de spus. Important e sa realizezi ca totul se intampla constructiv, pentru ca altfel luam critica personal si nu se face.

Ceea ce reprosez eu raportului CSR al BCR este faptul ca, pe CSR intern, raporteaza ca nu sunt incidente de discriminare, insa daca intri pe cel mai faimos site de whistleblowing in HR din Romania si anume www.desprefirme.com vezi ca exista probleme in companie. BCR are o politica de whistleblowing, ceea ce e bine, important e sa vezi ca acest tip de comportament nu este protejat prin legislatie nationala si deci, in justitie un whistleblower care spune ceva public despre activitatile BCR nu are nici un fel de suport.

Si da, unii reprezentanti ai companiei au luat personal critica mea si nu au inteles ca este constructiva, pentru ca apoi, stand de vorba cu una dintre persoanele care au redactat raportul, am avut sansa sa explic faptul ca masurarea unui aspect nu e corecta daca instrumentul nu e valid si fidel. Cu alte cuvinte nu poti masura greutatea cu metrul, iar rezultatul sa fie unul corect.

Organizatiile din Romania si din alte tari au nevoie de instrumente de cercetare pe care se pot baza si care le dau o imagine corecta a situatiei - pentru ca doar daca stii lacunele situatiei curente, poti face ceva pentru ameliorarea lor. Daca instrumentul tau de cercetare, gresit proiectat si folosit, iti spune ca esti ok, ai toate sansele sa crezi asta. Pentru ca e usor si pentru ca iti gadila orgoliul intr-un mod placut.

Fara sa fac din acest post un mesaj pro-domo as dori sa spun ca aceasta problema a masurarii corecte in CSR-ul intern m-a preocupat si in teza de doctorat si am reusit, cred, sa creez un instrument de masurare a respectarii drepturilor angajatilor cu un nivel mare de validitate. El va putea fi disponibil abia dupa ce voi sustine teza de doctorat. Intrebarea e: cine o sa vrea sa-l foloseasca? Cine o sa aiba curajul sa afle pe bune ce se intampla in organizatie? Fiindca un asemenea demers nu e nici usor si nici ieftin. Iar pe piata vor fi intotdeauna asa-zisi specialisti care o sa te faca sa te simti bine masurandu-te dupa nu stiu ce standarde de la Londra sau o sa-ti plateasca drumuri la Viena ca sa afli ca esti cool! Si toate asta sunt bune pentru PR, dar nu sunt corecte. Si nu-ti spun nimic constructiv despre tine.

Cred cu tarie ca si consultanta de CSR de la noi din tara trebuie sa devina profesionista si e pe cale de a fi. Asa cum spunea profesorul Bortun ieri, ne bucura faptul ca toate corporatiile se duc afara sa ia mostre de coduri de etica, dar nimeni nu ia in seama cercetarea autohtona care se misca si s-a miscat in acelasi ritm cu cea de afara. Avem un centru de etica aplicata la facultatea de filosofie, Cristi Ducu spune tuturor celor care vor sa-l auda ca expertiza exista si in Romania, si mai mult, expertiza noastra are o validitate culturala pe care un consultant de afara nu o sa poata sa ti-o ofere niciodata. Sau o sa-ti vanda iluzia ca ti-o ofera. Si pe bani grei.

Concluzia e, bravo BCR! Ati ridicat stacheta si va multumim. Atentie insa, ati deschis si cutia Pandorei. Si asta inseamna ca: o sa aveti si laudatori (pentru ca meritati) dar si critical friends (printre care ma numar). E decizia si responsabilitatea voastra pe care dintre noi vreti sa-i tineti aproape!

Prima intalnire a cercului de CSR si impresii de la CSR European Lessons

2011-05-21T23:19:00.000+03:00

Saptamana aceasta a fost plina de CSR pentru mine. Asa cum le spuneam azi unor colegi intr-ale domeniului, o data ce esti muscat de microb, iti revii foarte greu; iar eu am luat o doza mare de microb zilele astea!
Azi s-a petrecut prima intalnire a cercului de CSR initiat la FCRP-SNSPA impreuna cu profesorul Bortun. Am discutat despre ce este CSR/RSC. A fost interesant si cred ca ar merita sa facem o cercetare la nivelul societatii, sau poate doar la nivelul societatii civile, pentru a analiza ce se intelege prin CSR la nivelul simtului comun. Perceptia asupra unui fenomen este importanta pentru a vedea modul in care oamenii il traiesc, il inteleg si il aplica. Cred ca discutia cu cei 8 participanti a fost vie si libera si m-a bucurat extrem de mult sa vad interesul cu care ne-am aprins pur si simplu in discutii. Formatul viitor va fi bazat pe lecturarea unor texte si apoi discutarea lor. Pentru viitoarea intalnire (in cazul in care sunt si alti amatori) vom discuta 3 autori din 2 paradigme diferite: Milton Friedman, Joel Bakan si Noam Chomsky. Ora si locatia intalnirii vor fi postate atat aici pe blog cat si pe paginile noastre de facebook.

Marti si miercuri am participat la invitatia lui Dragos Dehelean la evenimentul CSR European Lessons. Si mi-a placut foarte mult. Formatul tip discutii in plen si-a atins obiectivul - adica a permis ONG-urilor first hand experience si interactiune nemijlocita cu greii de CSR de prin corporatiile de la noi si din UE. Mi-a placut ca discutiile au fost animate - am avut si intrebari tip milogeala din partea unor reprezentanti de ONG-uri (care doreau donatii sau finantari de proiecte in sala direct), am avut si intrebari de tipul "nu-i asa ca ceea ce faceti e minunat?", intrebari de clarificare, dar si - favoritele mele - intrebarile tintite care nu doar cereau explicatii ci cereau lamuriri si atrageau atentia asupra unor discrepante dintre vorbe si fapte. Ca de exemplu: atunci cand CEO de la Carlsberg UK a spus ca CSR la ei inseamna reducerea amprentei de carbon si a consumului de apa, CEO-ul de la Erste Foundation l-a intrebat daca in politicile lor de CSR intra si certificarea provenientei hameiului pentru bere. Aici domnul Scheps de la Carlsberg a cam scaldat-o. Poate nu stia sau poate ca nu fac asta, ceea ce nu e ok daca te pretinzi companie responsabila social. Reiterez faptul ca CSR nu inseamna sa fii campion doar la o dimensiune a afacerii, ci trebuie sa iei in calcul tot ansamblul de factori prin care ii afectezi pe ceilalti - mediu, consumatori, comunitati.
O alta intrebare cu greutate a fost cea adresata de John Aston (AstonEco) reprezentantului Erste Foundation (care este actionar al Erste Bank, respectiv BCR). John voia sa stie de ce in Romania costul creditului bancar, costul capitalului imprumutat in general, e mai mare decat in alte tari din UE. In fond si la urma urmei ar trebui sa fie invers. Domnul de la Erste Foundation s-a scuzat ca nu stie prea multe despre operatiunile concrete ale grupului, totusi din punctul de vedere al serviciilor bancare romanesti, raspunsul lui n-a fost deloc incarcat de CSR.
Ar mai fi si altele, de exemplu Petrom ne-a spus cat de implicati le sunt angajatii in proiectele de mediu, un fapt admirabil avand in vedere apatia generalizata a natiei. Insa nu ne-a satisfacut curiozitatea cu fapte concrete atunci cand am intrebat daca compania a invatat vreo lectie, si care ar fi aceasta, din boicotul impotriva companiilor petroliere initiat in Romania anul acesta.

E imbucurator ca se intampla lucruri bune. E imbucurator ca marile companii isi aduna curajul si se aseaza la discutii oneste cu societatea civila. E imbucurator ca dialogul intre organizatii si companii se face direct si cu asumarea raspunderii pentru succese si esecuri. Avem in continuare mult green washing, mult PR prezentat drept CSR, putina masurare a impactului unor initiative (vezi Umbrela Verde despre care nici pana azi nu am inteles ce naiba inseamna in afara de o campanie de comunicare cu multe stikere verzi). Dar avem si actionari care inteleg rostul initiativelor sustenabile. M-a impresionat a afirmatie din parte CEO de la Carlsberg care ne spune verde in fata ca acele companii care se gandesc doar la profit pot sa-si ia la revedere de la existenta pe piata.
Adica e de bine fiindca se pare ca si sus la zeii afacerilor, lumea incepe incet sa se schimbe, sa se mai inverzeasca.

Multumesc Selenis si www.responsabilitatesociala.ro pentru un eveniment foarte tare!

Cercul de CSR detalii importante

2011-05-16T14:00:00.000+03:00

Dragi urmaritori de blog :)

as dori sa va anunt ca in urma armonizarii programului meu cu cel al profesorului Bortun va propunem sa ne intalnim pentru prima discutie a Cercului de CSR - Sambata, 21 mai, la ora 13.00 la SNSPA - sediul din Str. Povernei, nr. 6-8.

Va rog sa confirmati cati dintre voi puteti veni ca sa stim ce sala vom avea pentru discutii.

Confirmarea se va face aici pe blog, postand un comment in acest sens.

Asa cum ati vazut, tema discutiei ramane CE ESTE CSR/RSC - tema aleasa in mod democratic in urma sondajului de pe site.

Va asteptam cu interes atat eu cat si profesorul Bortun.

Apel la boicot fata de KFC!

2011-05-14T09:29:00.000+03:00

Aveti in link-ul de mai jos un apel la boicot pentru produsele KFC! Se pare ca toti consilierii pe CSR au recomandat ca compania sa nu mai creasca si ucida animalele cu cruzime. Insa dorinta de profit si nepasarea au condus spre perpetuarea acestor practici.

Eu va indemn sa-i pedepsim si sa nu mai cumparam de la ei. Motivele pe larg in link:

http://www.kentuckyfriedcruelty.com/index.asp

Cercul de CSR se intoarce

2011-05-03T17:37:00.000+03:00

Am asteptat ceva vreme pana cand am venit cu informatii proaspete despre cercul de CSR pe care-l propuneam in postul anterior, pentru ca voiam sa vad daca exista interes din partea cititorilor, studentilor sau masteranzilor.
Si, ei bine, exista!
Nu doar ca exista interes, dar lumea de abia asteapta sa ne punem pe treaba.
Motivatiile sunt multiple: de la a ne gasi ca trib si a ne incuraja in cercetarea fenomenului, curiozitate pura, suport in realizarea licentei sau disertatiei, aglutinarea unei retele de activisti... you name it.

Partea buna este ca am hotarat si intervalul in care sa avem prima intalnire de constituire, saptamana 16-20 mai. Vom comunica locatia si data exacta pana la finalul saptamanii.

De asemenea as dori sa supun votului vostru care ar trebui sa fie temele de discutie ale primei intruniri. Ele vor face obiectul unui poll, situat in partea dreapta a acestui text.

Asadar, revin cu detalii si va multumesc pentru interes.

Cercul de CSR

2011-03-24T14:16:00.000+02:00

De la inceputul acestui semestru predau cursul de CSR la anul 2 FCRP. De putine ori m-am simtit asa de implinita in cariera de profesor. Simt nu doar ca discutam despre subiecte sensibile, fundamentale sau puternic incarcate emotional ci si ca acest gen de dezbateri sunt necesare in perioada istorica pe care o traversam. Dat fiind ca am fost invitata sa conferentiez despre CSR si de catre alti colegi de la diverse masterate de la FCRP am ajuns la concluzia ca interesul pentru domeniu este mare si, mai ales, mi-a fost dat sa vad ca unii dintre studentii nostri sunt cel putin egalii nostri intr-ale culturii CSR. Asa incat, dupa o discutie destul de sumara cu dl. profesor Bortun, am decis sa mosim impreuna CERCUL DE CSR.

Cercul va fi deschis tuturor studentilor FCRP sau SNSPA precum si altor intelectuali din Bucuresti sau din tara care doresc sa afle mai multe informatii si sa fie implicati in dezbaterile academice sau practice fundamentale pentru acest domeniu.

Va rugam sa ne scrieti aici pe blog sau sa ne contactati pe email sau pe facebook pentru a va arata interesul.

Nu exista costuri pentru apartenenta la acest cerc, conteaza doar interesul pentru domeniu.

Intalnirile se vor desfasura sub forma de dezbateri inter pares pe subiecte de interes comun sau pe acele teme care sunt cele mai fierbinti in lume in aceasta arie.

Vom reveni cu amanunte si cu detalii organizatorice in curand.

Important e sa stiti ca aceia care vor sa aiba un alt fel de voce in spatiul public, aceia care doresc o alternativa la teoriile capitalismului mainstream sau aceia care incearca sa construiasca o alta viziune a dezvoltarii pentru comunitati si organizatii isi pot gasi aici tribul cu preocupari similare.

Provocare de la www.responsabilitatesociala.ro

2011-02-16T12:48:00.000+02:00

Am gasit pe site-ul www.responsabilitatesociala.ro urmatoarea provocare:
Daca ai un blog, te invitam sa scrii un post, in care sa raspunzi la cele 4 intrebari de mai jos:
1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate? (te poti referi atat la ce au facut bine, cat si la ce au facut gresit sau la ce nu au facut, desi ar fi trebuit)
3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011? (te poti referi la: cauzele pe care ar trebui sa le sustina, modul in care ar trebui sa o faca, modul in care ar trebui sa comunice despre asta etc.)
4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii, in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2011? (in contextul crizei economice, ne intereseaza daca tu personal esti dispus sa recompensezi companiile care se vor implica in rezolvarea unor probleme sociale importante sau sa le sanctionezi pe cele care nu o vor face).

Asa ca am decis sa ridic manusa si sa incep a scrie.

1. Aici am un singur nume si el se datoreaza mai mult initiativelor pe care respectiva companie le are in afara. In plus este vorba de un model de business bazat pe sustenaibilitate, inovatie si transmiterea lui catre partenerii cu care lucreaza compania respectiva. Am si date din interiorul companiei - adica direct de la "firul ierbii" cum ca viata nu e grea, cultura organizationala nu e falsa si urat mirositoare ci din contra, una in care temele comportamentului civic organizational se regasesc cu prisosinta. De asemenea, o sa vedeti rar reprezentantii companiei batandu-se cu pumnul in piept referitor la ceea ce fac. Hai, nu mai tin pe nimeni pe jar, e vorba de IBM. Recunosc ca pe un loc doi as fi pus Banca Transilvania, care a aratat ca face lucruri interesante, insa am intrat apoi pe www.desprefirme.com si am vazut ca nu merita nominalizarea.
2. Cat priveste asteptarile mele de la companii, ei bine, referitor la ce se intampla in Romania, eu am setat un prag destul de jos. Stiu ca responsabilitatea se invata greu. A fost bine ca cu toate ca am trecut si trecem printr-o criza, companiile au continuat sa se promoveze cu teme de responsabilitate sociala, adica au continuat marketingul social. E bine pentru prestigiu si imagine si uneori ONG-urile sau diverse cauze primesc sustinere financiara. Ce nu mi-a placut este ca nu am gasit nici o companie care sa treaca la un stadiu mai inalt al maturizarii pe CSR. Ordonanta 50 ar fi fost de exemplu un prilej extraordinar pentru banci de a se sparge situatia de oligopol. In Olanda, o banca mica pe nume Triodos Bank le-a dat la gioale celorlalti mari jucatori si le-a luat mare parte din clienti, pentru ca a hotarat sa devina mai putin lacoma, mai responsabila, cu comisioane care nu omoara oameni sau ii lasa fara acoperis. Sunt cumva dezamagita ca pe companiile noastre criza le-a facut sa fie mai zgarcite si le-a pus ochelari de cal, in loc sa vada oportunitatile sustenabilitatii. Cei mai vinovati sunt managerii - aceiasi vechili fara viziune dar si guvernarea care in Romania nu poate reglementa piata pentru a proteja cetateanul.
3. Din nou pentru 2011 am asteptari putine. Mi-as dori insa ca in domenii cheie, vezi banci, telecomunicatii, servicii sa avem niste free rideri - companii care sparg oligopolurile si vin cu solutii inovative si responsabile. Mi-as dori ca Orange si Vodafone sa plateasca amenda pentru concurenta neloiala, sa vad ca agricultura organica ia avant si, o dorinta legata de domeniul meu de activitate, mi-as dori mai multe cercetari serioase, chiar investigatii. O presa sau o blogarime care cand scrie ceva, sa o faca cu mai multa integritate si sa verifice, sa spuna si ce e bun si ce mai e de imbunatatit; nu doar sa preamareasca o companie care le-a aruncat 10 euro ca sponsorizare.
4. Ceea ce sunt dispusa sa fac si voi face in continuare este sa le raman companiilor un CRITICAL FRIEND. Ceea ce inseamna ca sunt dispusa sa ies inainte cu exemple pozitive, dupa un audit serios si, likewise, sa arunc cu cenusa in directia acelor care incearca sa ne imbete cu apa rece.

Cam asta fuse analiza. Dintr-o rasuflare....

Lebada neagra - o strutzo-camila?

2011-02-02T11:49:00.000+02:00

Am vazut cinefili extaziati atat de pelicula "Lebada neagra" cat si de prestatia lui Natalie Portman - protagonista filmului. Am vazut-o pe Portman in mai toate filmele ce s-au difuzat pe la noi, inclusiv Closer. Recunosc ca in ciuda cvasi unanimitatii in aprecierea performantei ei artistice pe mine nu m-a impresionat deloc nici interpretarea si nici scenariul filmului, adaptat pentru Hollywood. O mama obsedata isi impinge fiica sa devina compulsiv-obsesiva. Ea e balerina si deci in competitie pentru rolul vietii ei. Ca urmare se strica la cap si cumva isi sinucide un sine ca sa scoata la iveala raul ce a existat mereu in ea. Recunosc insa ca daca filmul s-ar fi facut cu actori francezi sau s-ar fi vorbit in franceza, as fi fost extaziata. Mi se pare ca incercarea de a pune in scena o drama de asemenea profunzime de catre Hollywood e o incercare nereusita. Portman e ok, insa nu e stralucitoare. Marion Cotillard ar fi putut sa faca o balerina realista in acest rol.
Cat despre ce mi-a placut, pot spune cu mana pe inima: King's Speech. Si nu Colin Firth cat Geoffrey Rush. Umorul englezesc la el acasa, bascalierea fina a monarhiei facuta exact cat trebuie. Ce mai, in opinia mea un candidat serios pentru unul dintre cele mai bune filme ale acesui an!

Echilibrul intre munca si viata privata

2011-01-29T11:08:00.000+02:00

In acest weekend mi-am redescoperit placerea petrecerii timpului liber fara sa ma simt vinovata pentru asta. Distractie fara vinovatie. Si mi-am dat seama ca de la inceputul intrarii mele pe piata muncii mi-am produs o auto-conditionare, si am ajuns sa petrec aproape fiecare moment dintre doua de loisir citind ceva pentru job, scriind ceva pentru job, dand telefoane legate de job...cumva iti gasesti mereu cate ceva de munca, mai ales daca insisti.
La mine e si mai interesant faptul pentru ca sunt un avocat de neinduplecat al echilibrului dintre munca si viata privata - cred cu tarie ca nu suntem facuti sa muncim tot timpul si, mai ales, cred ca momentele de deconectare totala dintre concedii sunt la fel de necesare ca munca sa fie eficienta. Cu toate acestea, asa cum croitorul nu are haine sau cizmarul n-are cizme, m-am trezit aproape tot timpul muncind pentru inca un obiectiv, pentru inca un proiect. Pana cand mi-am spus ca asta e modul normal de a trai. And I was /am wrong!
Din cercetarea facuta pentru teza mea de doctorat a reiesit ca aproape 400 de oameni din Romania, dintre cei cercetati de mine, considera ca dreptul cel mai des incalcat de angajatori este cel la echilibrul dintre munca si viata privata. Am un feeling ca noul Cod al Muncii nu va face decat sa accentueze aceste probleme in companiile din Romania. Si mai am un feeling - ca noi romanii muncim mult si prost, ca nu avem nici ethosul muncii si nici sisteme de management performante care sa ne permita sa facem la job exact munca pentru care am fost platiti, iar atunci cand terminam programul sa intram plenar in lumea noastra privata. In plus, cred ca psihologic nu ne putem desprinde de ceea ce facem, multora dintre noi ceea ce facem ne da sensul existentei, am ajuns sa fim ceea ce facem. Ar merita ca un masterand sau un student sa faca o cercetare in acest sens...e doar o propunere.
Pana atunci, intrerup acest moment de auto-reflectie, pentru a ma deda plenar plimbarilor pe partie, patinajului si vinului rosu fiert! Ne mai auzim de luni incolo :)

Brandul de angajator si CSR-ul

2011-01-18T23:01:00.000+02:00

Pregatesc pentru maine o prezentare pe care o voi sustine in fata studentilor de la Masteratul de Brand management si comunicare corporatista (cred), ca invitata a colegului Rares Mocanu. Subiectul este relatia dintre CSR si brandul companiei. Sper ca va fi interesant pentru masteranzii nostri sa descalceasca itele foarte complexe ale relatiei dintre cele doua concepte.

In alta ordine de idei, cred ca de brandul de angajator s-a facut mare tapaj in Romania, s-au facut chiar si cercetari de catre o revista, ce incerca sa determine care sunt angajatorii de top ai Romaniei, cei de care angajatii sunt cei mai multumiti. Parca doi ani la rand, cand am vazut rezultatele, au iesit companii din industria farma. Interesant e faptul ca in general companiile farma sunt percepute peste tot in lume drept campioni ai lipsei de transparenta, preocupate de a de-reglementa cat mai mult piata, de descoperirea unor leacuri ridicole in dauna unora pentru maladii serioase. In aceeasi nota imi spunea si o participanta din SUA la Congresul EUPRERA, ca ea a lucrat multi ani pentru o companie care avea politici de CSR ireprosabile - atat in relatiile cu stakeholderii interni cat si cu cei externi. Era preocupata la cel mai inalt nivel pana si de bunastarea angajatilor. Singura problema era ca acea companie din Huston, Texas producea armament. In rest totul era ok.

Cred, dincolo de orice, ca orice brand de angajator nu poate inlocui caracterul si valorile personale ale individului si ca mai inainte de toate trebuie sa vezi daca exista o suprapunere intre "resonul" tau de a fi, Weltanschaung-ul tau si, respectiv, misiunea pentru care exista pe piata compania unde doresti sa te angajezi. Altfel, nu conteaza nici un brand.

Scriu asta aici acum pentru ca e un aspect crucial si, poate maine, in focurile discutiilor, ne va scapa abordarea acestui subiect. Asa ca e vorba de un back-up copy, fiindca, nu-i asa...scripta manent!

Cat de vicleana e globalizarea?

2011-01-09T23:39:00.000+02:00

Un An Nou bun tuturor celor ce urmaresc blogul. Urare care indeplineste si rolul de mea culpa, fiindca timpul limitat nu mi-a permis sa mai postez ceva semnificati de ceva vreme. Revin insa azi cu o un review de carte pe care tocmai am terminat-o de lecturat. E vorba de Viclenia globalizarii. Asaltul asupra puterii americane, scrisa de profesorul Paul Dobrescu, aparuta in 2010 la Institutul European.
Recomand cu caldura sa cititi aceasta carte. In ultima vreme am avut ocazia sa vad tot felul de lucrari scrise despre criza economica, efectele ei, capitalismul si transformarile lui, inclusiv o carte de Ian Bremmer care se cheama: The End of Free Market, aparuta tot in 2010. Daca la Bremmer recunosc stilul neocon, vocea panicarda a celor de la Fox News, a sustinatorilor tip rednecks care ne spun in continuare ca SUA sunt pe val, am gasit in schimb la prof. Dobrescu o analiza extrem de pertinenta. Dl. Dobrescu are avantajul omului care vede situatia internationala din perspectiva celei de-a treia culturi. Se poate citi printre randuri atat admiratia pentru SUA si puterea lor economica, inovatia care-i tine inca in topul tarilor dezvoltate, dar tristetea ca o clasa politica aproape iresponsabila, incuiata in turnul de fildes al propriei suprematii si opaca fata de schimbari cum au fost neoconii, a condus tara spre aproape un dezastru financiar. E trist si faptul ca perspectiva de redresare nu se intrevede fara sacrificii majore sau intr-un orizont temporal scurt. Pe de alta parte se vede si admiratia fata de noul dragon asiatic, catre prefacerile si ritmul lor ametitor din China contemporana.
In acelasi timp, autorul da un meritat sut in dos constructiei europene, lipsei de solidaritate a statelor puternice ale UE fata de o politica energetica comuna si salvgardarea unilaterala a intereselor pe prietenii geo-strategice.
Se analizeaza de asemenea si rolul pe care l-au jucat corporatiile multinationale mai intai in lobby-ul puternic pentru dereglementare, in globalizare si apoi in criza financiara. De asemenea dl. Dobrescu consacra un sub-capitol noilor corporatii de stat chineze.
Recomand citirea cartii mai ales pentru aceia care cred ca inteleg pe de-antregul hatisul lumii in care traiesc. De fapt, cu atat mai mult acelora le recomand sa citeasca aceasta carte, vor avea surprize.
Eu m-am simtit la final mult mai bine informata, insa cu o mare frustrare referitoare la Romania si rolul ei, la faptul ca mi s-a confirmat din nou ca nu contam pe nicaieri, ca liderii nostri politici au mare grija sa nici nu contam.
Mi se pare aiuritor ce clasa politica iresponsabila avem. Si desi nu sunt un sustinator a lui Basescu, as dori totusi sa remarc faptul ca a avut o pozitie de responsabilitate politica atunci cand a declarat ca centrala de la Cernavoda se va face cu punerea in valoare a ceea ce produce industria nationala. Din pacate n-a rezistat sa nu dea cu mucii-n fasole si sa intre in mocirla cu Felix si Porumbelu'.
Ca sa inchei in spiritul in care am inceput, in cartea dlui Dobrescu se spune ca in China primul ministru iese in media o singura data pe an. Explicatia e ca in rest omul e ocupat cu conducerea tarii. Doamne ce bine ar fi daca si la noi le-am vedea mutrele mai rar, daca s-ar tine de treaba si cand ne-ar comunica ceva ar fi cu substanta.
Hai bine ne-am regasit!

Intalnire cu studentii ale caror lucrari de absolvire le coordonez!

2010-12-03T16:05:00.000+02:00

Dragi studenti si masteranzi,

Va invit luni, 20 decembrie la orele 18.00 la cancelaria FCRP, sediul SNSPA din str. Povernei, 6-8, etaj 1, langa secretariat zi.
Va rog sa aduceti in forma printata cea mai recenta versiune a materialelor pe care le-ati pregatit - planuri, parte teoretica, bibliografie.
Ordinea discutiei va fi primul venit - primul servit.

Noutati din CSR

2010-11-28T16:14:00.001+02:00

Luni 29 noiembrie va avea loc conferinta de inchidere a proiectului RSC-DDR ce a fost implementat de SNSPA in colaborare cu alti parteneri.

Pentru cei interesati de rezultatele proiectului, lansarea unui volum despre CSR-ul din Romania si discutii pe marginea descoperirilor din cercetare, va invitam sa participati, intrarea fiind libera.

Gasiti toate detaliile aici: http://rsc.comunicare.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=65&Itemid=77.

Pentru inregistrarea participarii la eveniment, trimiteti un email la: camelia.bucuroaia@comunicare.ro sau pur si simplu veniti acolo.

Ne vedem maine :) sau azi :) (depinde de data la care cititi)

Presa care imi place si mogulul care are dreptate

2010-11-13T18:19:00.000+02:00

Sunt doua lucruri pe care imi place sa le gasesc in ziare, atunci cand le citesc pe net sau atunci cand le cumpar de la chiosc. Pagina de comentarii despre actualitate si pagina de externe. Am fost pasionata de relatiile dintre state, jocuri de putere si in general tot ce inseamna viata internationala de cand ma stiu. Noua presa din Romania ma frustreaza extrem, nu doar pentru ca publica sporadic stiri externe relevante ci mai ales pentru ca cei care scriu despre sau comenteaza evenimentele externe sunt niste complet neaveniti. E clar ca n-au facut la scoala nici macar un curs elementar de geopolitica sau globalizare. Deci o dubla problema, subiecte relevante lipsa si comentatori jenanti. Ei bine, exista o exceptie, exista un ziar care publica stiri si comentarii si pentru oameni ca mine. Aceast ziar este Romania Libera. www.romanialibera.ro. Mi-am descoperit haita, ca sa nu spun tribul si ma bucur ca pot sa ma pun la curent, bine documentat, cu evenimentele internationale. Va recomand asadar Romania Libera.

In alta ordine de idei, am descoperit tot in RL un articol cu o luare de pozitie a dlui. Dinu Patriciu. Despre dl. Patriciu am scris cu ceva vreme in urma un post destul de negativ, in sensul ca-l criticam ca nu-si asuma printr-un angajament personal si ferm actiunile fundatiei pe care o patroneaza si, ca atare, parea un filantrop de mucava, nu unul real. In fine, de data asta as dori sa spun ceva de bine. Dl. Patriciu vorbeste despre necesitatea existentei unei alternative financiare pe piata din Romania, alternativa pentru filialele bancilor internationale care opereaza la noi. Ideea domniei sale este ca doar o serie de institutii financiare care inteleg structura sistemului economic de la noi pot veni cu solutii de investitii care sa se potriveasca micilor intreprinzatori romani. Structuri mega-birocratice si produse financiare realizate in vest nu sunt o solutie pentru privatizatul autohton. Solutiile ar fi instutitiile de creditare tip cooperative de credit, banci locale sau regionale mici sau de marime medie, unde te cunosti cu clientii, unde regulile sunt facute pentru a se adapta specificului local, mai putina birocratie, mai putine ifose si mai multa munca pentru a le permite banilor sa circule si sa produca. Mi-am permis sa adaug la ceea ce spune dl. Patriciu cateva idei personale. Cred ca n-o sa se supere, pentru ca am completat ceva, mai ales ca suntem, cel putin in aparenta colegi de breasla intr-ale CSR-ului.

Sustin o initiativa care are drept scop intarirea economiei nationale si a capacitatii antreprenoriale locale. Cred ca doar prin conferinte tip zilele biz sau altele nu se ofera solutii concrete. Cand vorbim despre antreprenoriat generatiilor tinere, cred ca suntem nimic altceva decat predicatori pentru cei deja convertiti. Solutia nu e nici sa ne revoltam pe net, nici sa mai avem 50 de conferinta pe tema asta, ci sa ne ducem la senatorii si deputatii care ne reprezinta, sa-i responsabilizam si sa le oferim acest gen de solutii. Si sa le cerem sa se apuce de munca, sa faca acele legi care sa inceapa sa miste economia. Nu ne ajuta nici sa hulim politica si politicienii. Trebuie sa lucram cu ei,sa le explicam pana inteleg, sa-i impingem la munca in parlament si-n comisii, sa scriem legile cu ei impreuna daca trebuie si sa ne asiguram ca le dam si laurii victoriei si sutul in dos binemeritat daca nu se tin de treaba. La asta indemnam populatia, daca eram pentru o zi presedinte, nu la moratoriu politic. Da deh, mai rabd un pic si dupa aia le arat eu lor la vot!
Pana atunci, o sa ma interesez cine sunt cei care reprezinta sectorul in care stau si vreau sa ma asigur ca le spun sa treaca naibii la munca, nu la-ntins mana!

Cursul de CSR - The beginning of a beautiful friendship

2010-10-31T19:59:00.000+02:00

Asa se termina filmul Casablanca, Rick ii spune asta lui Louie. Dar cursul de CSR nu s- a terminat cu exilarea unei mari iubiri ci cu intemeierea unei familii. Am avut privilegiul ca impreuna cu profesorul Bortun sa fim trainerii unui grup de 11 doamne si domnisoare, participante la cursul de CSR. Am simtit ca in mediul nostru universitar si de afaceri oamenii vor sa invete sa- si faca meseria mai bine, sa devina profesionisti pentru care 3 litere capata semnificatie profunda. Am vazut oameni extraordinari care se lupta in fiecare zi la serviciu ca businesul in care lucreaza sa devina mai sustenabil. Am vazut oameni care aveau nevoi de cunostinte temeinice, de ghidare, de grile pentru a intelege realitatea care ne inconjoara, de recunoastere, de motivatie, de suflu nou si entuziasm. Dar am vazut si participante cate avea nevoie de o intarire a faptului ca ceea ce fac, fac bine. De o confirmare venita dinspre colegi de breasla. Si minunea s-a intamplat, la acest curs am vazut ca suntem pe cale sa devenim o breasla, ca ne constientizam apartenenta la ceva care nu e nici business, nici PR ci o combinatie fericita intre grija, compasiune, responsabilitate personala si integritate - adica CSR.
Va multumesc stimate doamne ca mi-ati aratat greutatile prin care treceti, ca mi-ati aratat greutatile pe care le estimati in viitor si pentru ca impreuna am descoperit cum sa le spunem si altora ca existam, ca breasla ce e pe cale sa devina publica si legitima. Si va multumesc pentru ca ati facut un efort personal pentru a veni si a ne spune ca ne urmariti activitatea si mie si profesorului Bortun. Ne bucuram ca eforturile noastre au avut efect, dar sa stiti ca increderea voastra ne maguleste si ne motiveaza si ne responsabilizeaza sa cercetam mai mult, sa venim si cu alte idei inovative, sa facem si alte cursuri.

Jos palaria stimate CSR-itze si mult succes in CSR-evolutia businessului romanesc.

Mai este o zi pana cand incepe cursul de CSR!

2010-10-27T22:34:00.000+03:00

De mult nu m-am mai simtit asa de energica si chiar efervescenta inaintea inceperii unui curs de training. Ajungi la un moment in cariera de trainer, cand aproape indiferent ce curs ti se cere sa livrezi intri intr-un proces aproape automat: sa am participantii, sa iau un input, sa fac agenda, sa cumpar materialele, sa vad ca e totul in ordine cu sala...rutina bine cunoscuta a formatorului.

Ei bine, de data asta e altfel. Nu pentru ca e un subiect care rezoneaza profund cu ceea ce sunt eu ca fiinta umana ci pentru ca este realmente probabil una dintre cele mai senzationale teme academice asupra carora mi-a fost dat sa ma aplec. Am plecat in cariera mea universitara de la principiul ca munca unui om din mediul academic nu trebuie sa fie destinata unor soareci de biblioteca cum e el/ea, care-si petrec viata intre carti, profesorul sau cercetatorul trebuie sa poata ambala si vinde maselor de specialisti sau interesati rezultatele, fructele activitatii sale. De exemplu sunt mult mai atrasa de toate temele de cercetare ce implica sociologia militans, antropologia sau asistenta sociala decat sa stau si sa definesc reprezentarile sociale (desi le recunosc importanta ca subiect academic).

Dat fiind ca acesta e credo-ul meu ca om din mediul academic, va dati seama ce bine imi pare cand pot sa dau mai departe rodul multor maneci tocite, a multor nopti nedormite si a paginilor de carte intoarse cu obstinatie curioasa, pentru a afla de ce un autor spune altceva decat cel de dinainte. De ce acea idee si nu alta o completeaza pe cea dinainte si prin ce argumente un autor ma convinge mai mult decat altul. Adaugati la asta faptul ca de multa vreme incoace lucrez in si cu organizatii, carorea le-am diagnosticat si analizat politicile si strategiile si o sa aveti in concluzie rezultatul unei combinatii fericite. Iar sambata dimineata ma voi afla in fata unor oameni care imi fac onoarea de a lucra impreuna cu mine si cu profesorul Bortun la cresterea si dezvoltarea lor profesionala si personala intru CSR.

Sper ca va fi un eveniment pe cinste in unicitatea sa. Eu personal astept cu mare nerabdare sa ne vedem in sala!

Bunatati pentru cursul de training pe CSR!

2010-10-20T00:05:00.000+03:00

Asa dupa cum stiu prietenii de pe Facebook, saptamana trecuta am petrecut-o in Vancouver de Canada si am participat la un curs de formare. Deh, si trainerii mai merg pe la cursuri nu doar ii invata pe altii. Dar nu a fost un curs oarecare, ci unul in care m-am acreditat ca designer de jocuri si simulari in training la NASAGA (http://www.nasaga.org/).

Vestea buna pentru participantii la cursul de training in CSR este ca am luat acreditarea cu o simulare ce va fi pusa in practica la cursul pe care-l voi tine impreuna cu profesorul Dumitru Bortun in 30-31 octombrie.

Vestea si mai buna este ca dupa realizarea simularii, aceasta a fost testata la Vancouver de manageri si traineri canadieni si americani - exact in inima locului unde subiectul CSR este un real hot potato. In plus, simularea o sa aiba la baza cazuri reale, prelucrate special pentru a le permite participantilor sa treaca prin toate furcile caudine ale intelegerii si mai ales aplicarii CSR in cazuri concrete.

Nu-mi mai ramane decat sa le urez celor care s-au inscris deja asteptare usoara :)

Pentru cei care nu s-au inscris inca, vrem sa va anunatam ca mai avem 2 locuri disponibile, care se vor umple dupa regula primul venit-primul servit.

Vom anunta in curand si locatia exacta a cursului.

Ne vedem la Bucuresti pe 30-31 octombrie!

Cursul de CSR - de trimis formularul pana in 15 octombrie!

2010-10-10T21:09:00.000+03:00

Dragi participanti,

Interesul vostru pentru cursul de CSR ne maguleste si ne motiveaza sa facem un eveniment de rasunet pentru piata din Romania, in acest domeniu al cunoasterii si activismului social.

Din motive logistice si organizatorice, va rugam sa ne trimiteti formularele de participare completate pana in 15 octombrie, pentru a putea sa emitem ulterior facturi si sa faceti plata.

Pentru aceia care au intrebari sau doresc formularul, se pot adresa la camelia.crisan@comunicare.ro.

Ca element de noutate si inedit, va dezvalui acum faptul ca una dintre sesiuni va face referire la relatia dintre miscarile sociale si responsabilitatea sociala corporativa in cadrul capitalismului cool!

Vom identifica impreuna miscari sociale in Romania si vom discuta cum au contribuit sau vor contribui ele la cresterea RSC-ului mediului de afaceri romanesc.

Va fi mega interesant si provocator.

Asadar, nu uitati sa trimiteti formularele completate pana in 15 OCTOMBRIE!

Curs de training in RSC - CSR - detalii semnificative

2010-10-05T14:12:00.000+03:00

Cum si despre ce e cursul?

Cursul isi propune să folosească o metodologie de livrare unicat in Romania, asupra careia Profis Consult srl detine copyright, prin care sa formeze competentele necesare participanţilor in:
- iniţierea,
- implementarea,
- evaluarea politicilor de RSC (individual, comunitar, organizaţional),
- implicarea personala vs implicarea organizaţională în RSC.
În cadrul unor sesiuni interactive, bazate pe studii de caz autohtone si pe practica internationala, participantii se vor familiariza atat cu filosofia ce se afla in spatele conceptului de RSC „De unde a pornit si unde a ajuns RSC-ul”, vor intelege si integra conceptul in relaţie cu viaţa lor cotidiana personala si profesionala „Activist social sau lobbyst corporativ?” dar, mai important, vor pleca de la curs pregatiti sa il puna in practica in activitatile lor viitoare „Planul meu de RSC”.

Cine sunt trainerii?

Camelia Crişan este doctorand în sociologie cu tema de cercetare: „Responsabilitatea socială a corporaţiilor (RSC) din România”, fiind in faţa de susţinere a tezei. Pe lângă activitatea didactică în calitate de lector universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Camelia a publicat articole şi studii privind RSC atât în România cât şi în străinătate. A participat la toate conferinţele importante de RSC din România, are experienţă de peste 8 ani în mediul ONG şi corporativ, naţional şi internaţional. Cercetările ei au vizat atât RSC-ul intern dar şi pe cel extern al corporaţiilor, iar unul dintre studiile realizate: „Romania ltd - A Study of Irresponsible Conduct in Human Resources” a apărut în acest an la editura Pelgrave Macmillan în Marea Britanie. Camelia a participat cu lucrări ştiinţifice care au vizat diagnoza RSC a companiilor din România în Manchester, Ashdrige şi Cambridge. Ca trainer principal al Profis Consult, Camelia a activat pe piaţa de formare din România, atât în ceea ce priveşte livrarea cât şi designul şi evaluarea cursurilor de dezvoltare personală şi profesională.

Dumitru Borţun este în prezent Preşedintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice – ARRP şi conferenţiar universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice. A publicat peste 80 de articole, eseuri şi studii. Susţine în prezent cursul de „Responsabilitate Socială Corporativă” dar şi cursurile de „Analiza discursului public” precum şi pe cel de „Semiotică, limbaj şi comunicare”. Ca free-lancer, Dumitru Borţun a fost consilierul de imagine pentru mai mulţi oameni politici şi pentru o serie de instituţii. În anul 2000 a fost consilierul de imagine principal a lui Mugur Isărescu, Primul Ministru al României şi candidat independent pentru funcţia de preşedinte al ţării. Începând cu anul 1995, Dumitru Borţun a fost unul dintre membrii fondatori ai ARRP. A fost vicepreşedinte al asociaţiei timp de 10 ani şi apoi a fost ales in board de toate adunările generale (1995, 1997, 1999, 2003 şi 2005).
Din 2008, dl. Dumitru Borţun este directorul unui grant de cercetare finanţat de Guvernul României, care are ca scop determinarea modalităţilor prin care RSC poate deveni un instrument pentru promovarea dezvoltării durabile.

De ce un curs de training in Responsabilitate Sociala Corporativa?

2010-09-12T11:54:00.000+03:00

Am vazut in ultima perioada foarte multe persoane care isi doresc sa stie ce inseamna RSC. Intrebarea mi s-a adresat si la conferinte academice sau de catre confrati intr-ale consultantei care erau mai degraba confuzi decat lamuriti de marea de definitii si teorii existente pe piata. Eram mereu chestionata: "stim ce spune ala sau celalalt, dar ce crezi tu?" Oamenii sunt dornici sa stie ce e ala CSR sau RSC in varianta romaneasca a termenului.
Cuvantul a intrat atat de adanc in discursul public romanesc incat aproape ca nu mai e nici o reclama care sa nu-ti aminteasca sa fii responsabil, sa consumi responsabil, sa actionezi responsabil. De ce sa nu stii exact ce inseamna asta pentru tine? Pentru viitorul tau? Pentru viitorul familiei tale?
Daca esti un lucrator in ONG care vrea sa stie cum poate determina companiile sa isi creasca responsabilitatea, daca esti un angajat al unei companii si vrei sa initiezi sau sa aplici planuri de RSC, daca esti un cetatean care doreste sa formeze un grup de presiune - atunci acest curs e locul perfect pentru a gasi motivatia de a actiona, a primi cunostintele si a-ti forma atitudinea potrivita.
Cand altcandva e mai potrivit sa faci asta, daca nu acum? Sistemul economic, asa cum il stim trece prin schimbari pe care le putem anticipa cu greu in acest moment. Stim doar ca nimic nu va mai fi asa cum a fost inainte de criza. Acest curs iti ofera sansa sa ai o noua perspectiva, mai fresh, mai putin limitata de discursuri economice mainstream care te adorm sau te manipuleaza. Ai sansa unui nou inceput, a unui nou pattern de gandire. Ai sansa de a gasi intelegerea modului in care poti sa traiesti intr-o societate mai buna, mai responsabila, mai deschisa. Ai sansa sa intalnesti oameni pe care-i preocupa BINELE nostru comun, care, ca si tine, s-au saturat de o stare de fapt si vor o schimbare pozitiva.
In fine, de ce sa vii la cursul asta... provocarea mea e: De ce nu?

Why corporations MUST be made responsible!

2010-09-04T09:55:00.001+03:00

Am pus acest titlu pentru ca in loc de comentariu, as dori sa postez un citat din cartea lui Paul Hawken - Blessed Unrest, carte aparuta in 2007 la Penguin Books. Cartea descrie miscarile sociale silent care s-au aglutinat de-a lungul timpului si care militeaza acum responsabilitate din partea corporatiilor. Pe buna dreptate!!!
"...(the) once-respected business were creating products that destroyed value. They were exceeding their license to operate, and creating a public hazard that threatened the web of life. Business rights are illegitimate if they remove rights from others, if they are not reciprocal and mutual with the rights of citizens, and if they extirpate other forms of life. From an economic viewpoint, what citizens have been trying to do for two hundred years is to force business to pay full freight, to internalize their costs to society instead of externalizing them onto a river, a town, a single patient or a whole generation." (Hawken, 2007, 62)

Traducerea libera ar suna asa:
"Respectate in trecut, in prezent companiile creaza produse care distrug valoarea. Ele isi depasesc licenta de operare (cadrul in care au fost infiintate) creand amenintari la adresa sanatatii publice, care ameninta viata. Drepturile companiilor sunt ne-legitime daca prin drepturile lor ele le iau drepturile altora, daca nu sunt reciproce si echivalente drepturilor cetatenilor si daca duc la extirparea altor forme de viata. Din punct de vedere economic, ceea ce incearca sa faca de doua sute de ani cetatenii este sa forteze companiile sa plateasca pretul intreg, sa internalizeze costurile pe care le arunca asupra societatii in loc sa le externalizeze catre rauri, catre orase, catre un singur pacient sau asupra unei intregi generatii."

Poate altii ar fi tradus mai bine, insa asta e intelegerea mea :)

Cetatenii trebuie sa inceapa sa puna in discutie nu doar responsabilitatea companiilor ci si dreptul lor de a opera si raspunderea penala a celor care prin deciziile lor ameninta mediul in care traim sau viata noastra. Raspunderea penala trebuie indusa si corporatiilor ca entitati, iar ele trebuie desfiintate in cazul in care produc amenintarile de care vornea Hawken. In acest fel, obligatia responsabilitatii s-ar duce in jos pe lantul productiei si nimeni nu s-ar mai juca asa usor cu viata altora.

E oficial: corporatiile sunt un pericol pentru democratie

2010-08-23T10:59:00.002+03:00

Asta spune in principiu presedintele SUA in speech-ul sau saptamanal despre starea natiunii. Intr-un post pe twitter, Dl. Obama spune: "We cannot allow the corporate takeover of our democracy. We’re going to continue to fight for reform and transparency" (Nu putem permite corporatiilor sa preia controlul democratiei. Vom continua sa luptam pentru reforma si transparenta.) Speech-ul intreg dimpreuna cu subtitrarea in engleza poate fi urmarit aici: http://www.youtube.com/watch?v=6cKIPvfvxKo.

E important ce spune Dl. Obama pentru ca o spune din perspectiva pozitiei sale. Asta ar trebui sa dea de gandit si in tari mai putin bananiere decat SUA. Pe la noi prin batatura nu e la fel? Stim noi cine si cat da in mod real in campaniile electorale? Si mai mult, avem noi posibilitatea de a sti care interese straine pun ce candidati in functii pentru ca apoi sa ne conduca destinele? Si apoi, daca astea sunt intrebari legitime la case mai mari, de ce atunci cand dezbaterea publica de la noi din tara merge spre acest gen de subiecte aflam ca cine stie ce vrajitoare a spus cine stie ce tampenie sau ca s-a gasit un nasture de-al Elodiei.

Am o teorie si eu: pentru ca la noi deja acest gen de manipulare functioneaza. Pentru ca atunci cand face presedintele o gafa sau cand se mai taie din salariu sau cand sindicatele ameninta cu protestele viata noastra publica e inundata de televiziunile butic si de marii analisti ai natiei cu stiri care mai de care mai senzationale. Banalizam senzationalul si lasam altora spre dezbatere esenta, sau, si mai rau o taram in derizoriu si spunem ca doar niste cretini se pot ocupa de chestii serioase. Natia are nevoie sa stie zilnic ce-au mai facut papusile gonflabile ale fotbalistilor si ce vraji mai fac familiile cantaretilor decedati. CIRC!

E chiar o metoda de manipulare in PR pe care si ai nostri ca brazii o stapanesc destul de bine. Cand cutitul atinge osul se dau "pe surse" niste vesti in exclusivitate, ca sa uite populatia de foame. Asta e, astia suntem!

Totusi, mai e o speranta. Se spune ca daca SUA stranuta Europa tuseste. Sper ca acelasi lucru sa se intample si in aceasta situatie. Sper ca acest mesaj pe care-l da presedintele Obama sa aiba ecou si mai departe spre granitele estice ale continentului nostru, de ce nu chiar in Romania.

Cu singura diferenta ca noi ar trebui sa decimam mai intai clasa politica, sa o starpim de la radacina (indiferent din care punct cardinal isi trage seva) fiindca e clar ca alesii nostri nu mai reprezinta de mult interesul social sau national. Isi promoveaza propriile interese si ocazional interesele corporatiilor care le arunca si lor cate o ciozvarta.

Au invatat dealtfel si corporatiile ca la noi e mai simplu, nu platesti 2-3 senatori ci sa cumperi tot partidul. Ghici despre ce Rosia Montana - PDL combinatie vorbesc?

Fie-le cianura usoara!

Cercetare pe CSR

2010-07-25T10:21:00.003+03:00

Dragi cititori,

Va supun atentiei o rugaminte. Va invit sa recomandati persoane care sa participe la o cercetare pe CSR, cercetare pe care o realizez impreuna cu colega mea Daniela Vercellino de la SNSPA.

Persoanele trebuie sa fie top sau middle manageri din companii romanesti si va consta in completarea a 3 chestionare: unul de inteligenta emotionala, unul de stil de leadership si unul ce cuprinde intrebari situationale.

Timpul total necesar completarii celor 3 este de maxim 45 de minute, insa ne gandim ca e vara si timpul nu e total pierdut pentru ca cei care completeaza au urmatoarele avantaje:
1. afla detalii despre cat de inalt e gradul lor de inteligenta emotionala;
2. afla care este stilul lor de leadership;
3. invata mai multe despre CSR.

Persoanele recomandate nu trebuie sa aiba alte caracteristici speciale, doar/"decat" sa fie manageri intr-o companie romaneasca.

Vom folosi aceasta cercetare la o conferinta internationala la care am fost acceptate sa prezentam pe baza abstractului. In plus, credem ca este o ocazie foarte importanta sa prezentam si concluzii ale cercetatorilor romani, sa facem auzite si vocile cercetarii de la noi din tara intr-o dezbatere din ce in ce mai globalizata asupra viitorului nostru comum.

Va rog sa trimiteti numele persoanelor, compania unde lucreaza si adresele lor de mail pe adresa: camelia.crisan@comunicare.ro

Noi vom trimite niste invitatii de completare a chestionarelor online si de acolo incolo depinde de alegerea fiecarui manager in parte daca ne va onora cu prezenta sa virtuala.

Va multumesc anticipat pentru suport.

Diaspora romaneasca

2010-07-19T10:31:00.005+03:00

Tin minte ca acum ceva vreme am jucat cu cativa participanti la un training Mima. Eram colega de echipa a unei participante care trebuia sa mimeze cuvantul DIASPORA si mi-a fost imposibil sa ghicesc oricat s-a straduit biata fata. In America insa am si avut sansa sa cunosc cativa membri ai acestei categorii aparte: membrii ai diasporei. Concetateni de-ai nostri care nu si-au putut implini destinul aici si si-au urmarit visele in alta parte. Sunt oameni pe care, ca si mimarea cuvantului, nu-i pot intelege, desi ma straduiesc. Am vazut romani in SUA cu o conceptie asa de eronata referitoare la ce se intampla in tara, incat mi se parea ca nu aud bine. Unul dintre ei imi spunea ca venit in Romania intr-un restaurant de fitze de aici i s-a adus un meniu in engleza, motiv pentru care s-a sborsit la chelner spunanda-i ca el e in Romania, deci trebuie sa i se prezinte un meniu in romaneste. Altul ne spunea mie si unei colege despre istoria Romaniei, invatata trunchiat pe vremea comunismului si nu intelegea sa accepte ca acum nici un manual nu mai preda la fel respectiva chestiune. In plus, ni se spunea ca sapunurile, sampoanele si pastele de dinti facute in/pentru Romania sunt mai slabe calitativ decat cele din SUA, deci noi suntem mai fraieri, ei mai cool. Asta o admit, marfurile facute de producatorii mari pentru pietele emergente sunt mai proaste calitativ sau mai diluate decat acelea pentru pietele vestice ceea ce ar trebui sa-i faca pe consumatorii romani sa le toarne in capetele producatorilor sau importatorilor. Pentru asta mai asteptam inca putin... sa dea in foc mamaliga noastra proverbiala.

Am constatat insa ceva mai interesant, si asta mi-a revelat dupa o discutie cu profesorul Bortun. In general cei care au imigrat din Romania au trecut prin niste greutati incredibile, indiferent cum au plecat din tara. Se afla intr-o tara unde trebuie sa lupte cu o noua identitate. Sunt nimeni acolo unde sunt, poate nu chiar nimeni, dar ai nimanui. Au indurat mult pentru a ajunge la un nivel de bunastare pe care l-ar fi avut in cele din urma si in Romania, poate in aceleasi conditii de suferinta - interesant este insa ca in tara n-ar fi fost dispusi sa inghita acele umilinte. Si acum, generatia mea sau urmatoarele, le dau peste nas si le spun, ca la nivelul la care au ajuns acolo, era posibil si visul romanesc. Distrugi un referential si calci in picioare un statut pe care oamenii si l-au auto-faurit.

In conditiile de azi, ii inteleg pe romanii care vor sa plece din tara, dar doar pentru munca, nu de tot. Nu inteleg nevoia de desprindere totala, de rupere cu trecutul. Cu atat mai mult cu cat este o inselatorie de cele mai multe ori. Te gasesti suspendat intre doua lumi, si nici una nu e a ta in mod real.

Desigur, toti membrii diasporei noastre se plang de ceilalti si li se pare legitim sa fie tratati diferit doar pentru ca au imigrat din tara. Cineva ar trebui sa le spuna ca a emigra si a te stabili altundeva nu e un merit, e o alegere, iar consecintele ei trebuie suportate. E proasta si perceptia celor din tara: vai saracii aia care au emigrat, ce greu le e lor acolo. Ei bine, au ales-o. Nu i-a obligat nimeni. Nu e un merit. E o stare de fapt. Asadar e nevoie ca si dincoace si dincolo de granita sa ne reglam perceptiile si raportarea. Am vazut familii de capsunari care vin in tara in vacanta si nu stiu cum sa strige in gura mare, mai tare ca fac bani in afara tarii si acum au si ei. Foarte bine, sa fie primit. Succes in continuare si sanatate. Asta nu inseamna ca la venirea in tara trebuie sa uiti buna cuviinta, normele de politete sau sa te comporti ca un tigan care abia a descoperit apa calda, sa injosesti restul lumii ca n-are bani din agricultura sau ca sunt fraieri ca stau aici. E o chestiune de alegere si prioritati. Tuturor celor care procedeaza asa, din tara sau aiurea, le-as lua taxa pe nesimtire!

Si acum sa revenim la cunoscuta lipsa de solidaritate a romanilor din diaspora. Ea exista si nu inteleg de ce ne miram. Ea exista si in tara, romanii n-au capital social, nici solidaritate comunitara - doar forme ale solidaritatii de clan. Cum e aici e si acolo. De ce ne asteptam sa apara in afara ceea ce nu avem nici inauntru, nu inteleg. Sunt convinsa ca daca am gasi in tara un ideal care sa ne uneasca s-ar vedea acelasi lucru si la diaspora noastra, dar atata timp cat suntem o natie de dezbinati si n-avem nici macar un lucru elementar care sa ne adune, nu sunt sperante nici pentru concetatenii nostri plecati.

Cu alte cuvinte, situatia e complexa si mai trebuie sa treaca ceva vreme pana cand se va educa lumea. Noroc ca vin din urma generatiile pe care nu le mai intereseaza si pentru care e normal sa faci studii afara, avand sansa ca prin aceasta experienta sa inteleaga falsitatea, superficialitatea si cabotinismul altora - poate atunci vor aprecia vorba dura si directa a romanilor sau vorba aia, din Africa din Africa, da' de-acui?

Experienta americana

2010-07-11T09:42:00.003+03:00

Am stat 2 saptamani in SUA si dupa venira mi-a luat cateva zile sa decantez experienta inainte de a scrie. Asa cum am simtit inca din aeroport, America e o alta tara, stiu ca suna stupid, insa in ciuda familiaritatii limbii engleze pe care o auzi in jur, asta e tot - aici se opresc similaritatile cu ceea ce am mai vazut in Europa sau Anglia. E iarasi important de mentionat ca in America nu e ca prin filme. Nu sunt baieti cu gun-uri la fiecare colt de strada sau homeless-i pe toate gardurile - desi sunt mai multi decat ma asteptam. O sa incep cu ce nu mi-a placut: e o tara in care orasele sunt murdare, atat DC cat si New York-ul sunt pline de jeg - si in centru si la periferie si, in plus, este o tara cu oameni foarte prost imbracati. Au incercat sa-mi spuna amici ca asta e stilul american - adica fara nici o umbra de stil, insa, impresia mea a fost ca acei oameni - in ciuda diversitatii ofertei de haine din magazine - se imbraca guvernati de "comod" adica foarte prost. Chiar daca vrei sa te imbraci comod, poti sa o faci cu stil. Pentru un european care merge prima data, senzatia de mozaic cultural a Americii e stranie. Mi s-a mai intamplat sa am un soc cultural doar cand am fost prima data in Anglia si cand de la intrarea in tara si pana la hotel nu am avut de a face decat cu oameni de alte culori, etniii sau rase decat cea alba. Asa a fost si aici. Dupa ce vii dintr-o Romanie alba si neobisnuita cu diversitatea (noi avem doar tigani si unguri si multi dintre ei traiesc in zone destul de clar delimitate teritorial) si intri intr-o lume in care vezi oameni de toate felurile, etniile si rasele bine integrati iti dai seama ca se poate. Mi s-a spus ca in sudul SUA nu e ca in nord, ca acolo inca mai exista un tip tacut de segregare, insa ceea ce am vazut in nord mi s-a parut prea bun ca sa fie adevarat. Si totusi era adevarat. Oamenii sunt integrati de a treia cultura, ceea ce propune ca idee Ruth Useem si functioneaza excelent. Aproape nici unul dintre colegii mei nu era casatorit cu un cetatean american care sa aiba acelasi mediu de provenienta. Multi dintre ei chiar avea sotii, respectivi soti din spatii culturale extrem de indepartate: Rusia, Ucraina, Iran. Si interesant era faptul ca traiau in armonie. Asta mi-a placut in SUA - diversitatea si acceptarea ei. Incepand de la biserici si culte pe care poti doar sa ti le imaginezi pana la cele mai exotice combinatii matrimoniale. Si mi-a mai placut ceva - orasul care nu doarme niciodata, marele mar - New Yorkul. In New York recunosti turistii pentru ca marea lor majoritate merg cu capul in sus, incercand sa atinga cu privirea varful zgarie-norilor. Am vazut marea majoritate a atractiilor turistice si uneori e mai cool decat la televizor :). Referitor la viata culturala, n-am cuvinte, de fapt s-a putut remarca asta din postul anterior.
Am descoperit insa si capitalismul american. Exista ceva ce comunitatile americane au reusit sa smulga corporatiilor - grija fata de client. Cred ca nicaieri nu am vazut mai multe drepturi ale clientilor ca acolo, iar asta responsabilizeaza companiile sa ofere produse bune calitativ si competitive ca pret. La fiecare santier de constructii scrie in engleza si spaniola numarul de telefon la care putea apela oricine pentru a reclama abuzuri in safety and security, iar acolo nu se deplaseaza inspectoratul teritorial de munca ci un singur organism local, care da si amenda si iti poate inchide si afacerea.
Oamenii au o singura relatie cu statul - isi platesc taxele, in rest rejecteaza amestecul guvernului in orice ar avea de a face cu viata lor. In DC, in loc sa astepte implicarea consiliului local, oamenii din cartierul Adams Morgan au hotarat sa-si faca propriile reguli de guvernare, de intr-ajutorare si de protectie. Motivul nu a fost grija fata de altii ci faptul ca, devenind un cartier rau famat, pretul proprietatilor lor ar fi putut scadea - dar au avut puterea sa transforme un interes individual in unul comunitar si, mai mult, sa se asigure ca ceea ce au hotarat este pus in practica. Nici nu-mi pot imagina asa ceva in Romania unde nu poti aduce doi oameni sa agreeze asupra unui lucru, darmite un sat sau un cartier.
In fine, multe dintre comportamentele dezirabile social si cresterea capitalului social nu sunt motivate de incredibila natura umana ci de legea care te snopeste - si la buzunar si la privarea de libertati - daca o incalci. Solidaritatea americana e una de casta, ai cartiere rau famate prin care nu treci si ai cartiere in care e o placere sa stai. Unde e bine e bine, unde nu, nu. Polarizarea sociala exista, insa e mai putin vizibila pentru ca ai o imensa clasa de mijloc care traieste destul de bine - vorba unui clasic in viata. Am cunoscut si romani in SUA, insa despre asta in episodul urmator.

RACE - prima piesa pe care am vazut-o pe Broadway

2010-07-06T06:44:00.002+03:00

Tocmai am venit de la prima piesa pe care am vazut-o pe Broadway, Race. In ea joaca Eddie Izzard si restul distributiei nu mai prea conteaza, desi cel putin inca doi actori sunt destul de cunoscuti. E prima piesa de teatru pe care o vad fara subtitrare si a fost o alegere buna sa o merg la ea, in ciuda unor reviewuri destul de slabe facute de revista The New Yorker. A fost excelenta! In general lumea se inghesuie la piese musical si de multe ori ai sansa sa vezi mari nume de la Hollywood in piese de teatru ”normale”. Piesa incepe cu discutii destul de superficiale despre prejudecatile noastre rasiale, se ironizeaza puncte de vedere ale negrilor despre albi si invers. In discutie se aduc si evreii despre care se spune ca sunt destepti - evident ca regizorii au cerut acordul unui rabin din NY pentru ratiuni de political corectness in ceea ce priveste afirmatiile despre aceasta religie/etnie. In rest, imprecatiile si injuraturile la adresa celor 2 rase au curs liber, la fel cu hohotele de ras din sala. Este incredibil ce piesa libera am vazut intr-o America ce-si proiecteaza adeseori o imagine de virgina pudibonda. Evident, vorbim de o piesa ce se joaca in The Big Apple, nu pe undeva prin Utah. Actiunea se termina chiar in punctul culminant, insa pana atunci ai avut sansa sa auzi tot ce era de auzit.
Partea cea mai interesanta e ca la final publicul ii asteapta pe actori la iesire pentru autografe, iar ei semneaza libretul si fac poze cu toata lumea. Si da, am facut poza cu Eddie Izzard. Ii multumesc colegei mele Cristina, fotograf de ocazie care a suportat cu stoicism alturi de mine aproape 30 de minute pana cand si-a facut aparitia Eddie. M-a impresionat lipsa aerului de vedeta pe care au afisat-o toti actorii, faptul ca multumeau publicului ca i-a asteptat si ca realmente, au stat de vorba cu toata lumea. In rest, totul bine pe la NY. O sa urmeze cateva episoade cu relatari din inima capitalismului.
NB. azi pe langa autograful lui Eddie am cumparat de la Barnes&Noble ultima carte a lui Yunus - cu autograful autorului. A fost de departe ziua cu cele mai multe contacte vendetistice ;) Va urma si cronica de carte in curand.

Un nou virus strabate capitalismul...Affluenza

2010-06-28T20:10:00.003+03:00

Este vorba de cartea omonima (Affluenza) scrisa de James Oliver, un psiholog britanic ce s-a hotarat sa studieze depresia in tarile civilizate, ipoteza lui fiind ca un anumit statut al bunastarii si goana dupa cresterea bunastarii promovata de societatea consumerista conduce la tulburari psihologice si de comportament, determinand o crestere a depresiei in randul populatiei tarilor asa-zis civilizate, in fapt, dezvoltate economic.
Scriitorul isi bazeaza cercetarea pe metode strict calitative inserand si rezultatele unor studii nationale pentru a oferii picanterii sau argumente atunci cand sustine o idee. El intervieveaza oameni bogati de pe mai multe continente si apoi ii analizeaza intr-un framework in care pune in relatie simptome curente, comportamente ale subiectilor si marturii ale acestora referitoare la valorile personale, credinte sau doctrine care ii reprezinta.
Desi pe alocuri unele observatii sunt puerile, cartea te indeamna sa reflectezi la ceea ce inseamna umanitatea astazi, la homo consumereus (expresia asta e o inventie personala) la ce ne face fericiti sau mizerabili. La tot acest materialism care ne inconjoara si in care ni se masoara valoarea de catre ceilalti - de catre imbolnavitii cu acest virus.
Va recomand cartea, eu am gasit-o la Sala Dalles- e destul de scumpa insa daca sunt doritori, pot sa o imprumut de indata ce ajung acasa. Astept sa ma contactati pe mail in acest sens.
ps. citind cartea si plimbandu-ma prin SUA in acelasi timp, o inteleg mult mai bine...

Anunt important pentru studentii coordonati de mine la lucrarile de absolvire

2010-06-21T16:11:00.003+03:00

Va rog ca pana maine (22 iunie) la ora 14.00 sa reveniti cu un email pentru a va comunica nota si acordul de sustinere. Fara nota mentionata nu puteti depune lucrarea la secretariat pentru sustinere.

S-au facut modificari fata de anul trecut. Le cer scuze acelora care m-au informat de aceasta decizie, iar eu am urmat regula veche :)

Spor tuturor!

Din zorii marxismului...

2010-06-12T09:51:00.002+03:00

Cand am citit pentru prima data Marx mi s-a părut ca textul lui e scris in zilele de azi din Romania. Era vorba despre situații de exploatare in companii, de patroni hulpavi si de provocarea ordinii sociale existente. Marx vorbeste despre angajate din industria textila care mor de extenuare la serviciu - ceva ce s-a intamplat si in Romania in industria gulerelor alb-albastre. Spun gulere alb-albastre pentru ca angajatii din companiile de consultanta sau servicii din Romania sau de pretutindeni sunt ceea ce erau inainte si chiar si acum angajatele din industria textila - doar ca au un mediu de munca mai curat, mai in centru si se imbraca mai frumos. Si in plus, e vorba si de statutul ca el/ea lucreaza in corporatie. E the corporate man sau woman! Zilele trecute am primit ca supliment la un ziar cartea lui D.H.Lawrence - Amantul doamnei Chatterly. Si am vazut acolo descrierea zorilor miscarii comuniste in Marea Britanie. Cine credea ca e vorba de dragoste in cartea asta, se insala. Sub masca unei povesti de amor mai celebra ca amorul pasional insusi, autorul face analiza luptei de clasa. A zorilor atitudinilor de razvratire impotriva exploatarii, impotriva mecanicizarii umane determinate de revolutia industriala. Iar Lady Chatterly nu e nimic altceva decat spiritul filantropic si caritabil care a trait si infloreste in lumea anglo-saxona. Transformata apoi in socialismul cuibarit in prezent la London School of Economics. Poate merg prea departe cu dez-ocultarea. Poate ca Amantul doamnei Chatterly e doar un roman precursor al lui Henry Miller. Desi, daca citesti toata cartea si te incapatanezi cu obstinatie sa parcurgi toate paginile, observi ca e mai mult marxism decat iubire, mai mult materialism dialectic decat naturalism. Iar finalul e deschis pentru orice. Inclusiv pentru revolutia proletara sau pentru triumful capitalismului. :)

Chiar mai vreti sa platiti taxe in Romania?

2010-06-09T10:15:00.003+03:00

Un prieten american ce traieste in Romania a postat urmatorul link (http://www.viddler.com/explore/failblog/videos/590/42.709/) pe profilul lui Facebook, intrebandu-i pe cei care-l urmaresc daca ei, la vederea acestui film, mai vor sa plateasca taxe in Romania.
Nu fac decat sa merg mai departe cu aceeasi intrebare si sa precizez de la inceput ca imaginile nu sunt pentru pudibonzi. O fi fost si in presa treaba asta, dar cum nu ma uit la stiri nu am aflat-o in timp util.
Asadar, revin, iti mai vine sa-ti platesti taxele in Romania cand vezi ca o persoana, onor senator, urmareste filme porno in timpul serviciului? Il vede si un coleg si se gratuleaza amandoi. Cum zice colegul meu american - erau ca Beavis si Butthead. Se distreaza amandoi de mica asiatica. Apoi se prinde ca l-ar putea vedea presa. Si reactia normala ar fi ca poate se rusineaza omul si inchide. Ei as, lasa doar mai jos ecranul! Halal sa-i fie. Am inteles ca in cele din urma senatorul pervers a iesit cu o declaratie de presa si a spus ca era o gluma.
Mi-ar placea ca gluma sa-i stea in gat, ca toate taxele pe care eu le platesc si din care i se da diurna sau salariul batranelului pervers.
L-am si goagalit intre timp pe individ. Il cheama Marius Nicoara si e de la PNL. Loc de bastina: CLUJ (a se pronuntza CLOOJ) asa cum fac fiztosii din orasul omonim. Ce-ar mai fi de spus. Nimic. Ce-ar mai fi de facut? Foarte multe lucruri: o scrisoare prin care sa i se solicite demisia, o caravana prin circumscriptia electorala care l-a ales in care sa se proiecteze activitatea prodigios pornografica a senatorului, o scrisoare deschisa catre colegii de la senat pentru discutarea eticii comportamentului senatorului, manifestari de strada, oua aruncate pe masina acestuia, o batjocura continua in ziare pana il cuprinde rusinea.
Rusinea e un termen interesant, mai ales dupa ce i-am actualizat din nou sensurile aseara, urmarindu-l pe Horatiu Malaele in piesa Unchiul Vanea. Mare caracter. Rusinea e un termen care si-a pierdut sensul la noi in tara. Poate sa-ti fie oricum, mai putin rusine. Rusinea e inceputul responsabilitatii personale. Fara ea nu mai exista o constientizare a raului, a opresiunii, a nemerniciei.
Rusinea tine de comportamentul in spatiul public. N-am fi avut nici o problema daca senatorul pervers al melcilor ar fi facut asta acasa (asa cum a facut-o cu ceva vreme in urma un alt liberal, care facea chat porno - aproape ca-ti vine sa te intrebi daca e ceva in neregula cu acel partid dpv al libidoului membrilor), dar in spatiul public reactia lui ar fi trebuit sa fie rusinea, scuzele si apoi demisia.
Mi-e jena ca tara asta e reprezentata de trogloditi de toate soiurile, de cartofori si incompetenti. Parlamentul nostru e de departe o mare cloaca si refuz sa cred ca aceasta cloaca e reprezentativa pentru Romania. Cum sa traim intr-o tara decenta daca oamenii nu mai au nici un fel de jena ca fura, nici o rusine, nici un dumnezeu (adica nici o morala)? Inteleg scarba lui Cioran. Dar eu nu o emigrez ca sa le fac viata usoara, vreau sa le stau ca un spin in coaste si sper ca in cele din urma sa trec prin pielea lor de rinoceri si sa inceapa sa-i doara.

Conferinta CSR10 - 5 ani de conferinta CSR in Romania

2010-05-27T19:07:00.002+03:00

Da, se vede bine scris. In Romania se organizeaza conferinte de CSR de 5 ani. Adica am fost si suntem si noi parte a trendului. Cred ca la o analiza atenta, dat fiind ca personal am participat la ultimele 3 editii, se pot observa cateva directii clare privind interactiunea din acest domeniu. Am sustinut un speech prima data in anul 2008, cand am rugat companiile prezente acolo sa ne permita sa facem studii pentru ca sa ne dam seama de nivelul invatarii si aplicarii CSR-ului la ei in ograda. A fost conferinta unde in loc de opinii despre CSR am vazut prezentari de companii. Si straine si romanesti. De la noi cei mai pregatiti de promovare mi s-au parut Petrom, Holcim si Carrefour. Tin minte ca atunci Carrefour ne-a prezentat introducerea taxelor pe pungile de plastic drept o initiativa de CSR...Vai ce-am mai ras. Insa era un ras nervos, pentru ca nu-mi venea sa cred cat suntem de inapoiati. La CSR 09 a fost mai interesant. Organizatorii au adoptat o formula in care pe langa discutii in plen s-au organizat si workshop-uri ceea ce a fost super! pentru ca s-a putut interactiona si s-au putut schimba idei pe bune, s-au invatat lectii, ce mai... s-a putut simti valoarea adaugata. Anul asta insa, de departe mi-a placut cel mai mult. Mai intai pentru ca s-a lungit la o zi intreaga formatul tip workshop-uri. In grupuri mai mici s-au initiat mai usor discutii, as marturisi chiar dezbateri. Publicul e clar mult mai informat asa ca speakerilor le-au fost puse intrebari destul de dificile. Ma bucur ca Luminita Oprea si echipa ei l-au adus pe Rob Chalis. E chiar un guru de CSR. Cand auzi ca prin interventia sa, compania a decis sa creasca bugetul destinat activitatilor de investitii in proiecte sociale in comunitate desi criza economica i-a lovit destul de serios, atunci stii ca el e omul de la care sa inveti cum se face treaba in mod real.
Mi-au placut si alti speakeri si in general, mie cel putin, mi-a priit formatul. Lume mai putina, oameni care chiar aveau ceva de spus - nu doar lauda de sine. As mai remarca abordarea parteneriala de business a lui Danone. Am auzit-o prima data exprimata intr-o prezentare la Cambridge de unul dintre consultantii cu care lucreaza ei. Danone mananca sustenabilitate pe paine. Au inteles ce inseamna sa fii companie antreprenor si sa gandesti global dar sa actionezi local. Au preluat filosofia de afaceri a lui Muhamad Yunus si sunt convinsa ca o sa faca din ea un tip de business care o sa dea peste cap modelele de crestere si dezvoltare ale economiei clasice. E mare si diferenta dintre speakerii care au venit in 2007 sa ne vorbeasca despre CSR si media - Mihaela Radulescu si Mandruta - versus oameni implicati in media sociala si web 2.0 care au venit in acest an. Excelenta selectia speakerilor! Cu cateva exceptii - ca nu se poate sa fii perfect, ai avut ce sa inveti in acest an de la Coonferinta CSR10. Felicitari SAGA Business pentru anduranta si initiativa. Va meritati eticheta de seniorii conferintelor CSR din Romania si spun fara drept de apel ca seriile de conferinte CSR09, CSR10 au fost in mod cert cele mai prestigioase evenimente ale breslei noastre in ultimii ani. La mai multe!

Conferinta CSR'10

2010-05-22T11:17:00.003+03:00

Saptamana viitoare, in 25 si 26 mai, va avea loc cel mai important eveniment de CSR al anului in Romania, Conferinta CSR'10. Puteti afla detalii pe www.csr10.eu, pe Facebook - cautand CSR International Conference sau logandu-va ca followeri la contul meu de twitter: CSRinRomania.

Voi posta acolo detalii despre conferinta, idei importante spuse de speakeri, vorbe memorabile sau initiative ale diverselor companii prezente.

Daca aveti intrebari, le puteti posta pe twitter la mine si, dat fiind ca si in acest an conferinta va beneficia de un sistem de sondaj in timp real, veti putea sa aflati si raspunsurile la intrebari.

Anunt pentru studentii pe care-i coordonez la lucrarea de absolvire!

2010-05-20T16:49:00.001+03:00

Dat fiind ca este posibil sa fiu plecata din tara la o conferinta in perioada 23 iunie - 6 iulie, va rog sa-mi trimiteti ultima varianta a lucrarii voastre cel tarziu in data de 15 iunie, pentru ca sa le pot citi si pentru ca voi sa puteti primi feedback-ul in timp util.

Lucrarile trimise dupa data de 15 iunie nu vor fi luate in considerare si nu vor fi trimise spre sustinere in aceasta sesiune de examinare.

Va multumesc pentru intelegere!

Emisiunea Business Responsability de pe The Money Chanel

2010-05-17T17:30:00.002+03:00

Petru aceia dintre voi interesati de opiniile mele in ceea ce priveste responsabilitatea sociala corporativa, aveti in continuare likul catre emisiunea Business Responsability de pe canalul The Money Chanel. For the record, stiu ca nike face adidasi nu jeansi. In mintea mea s-a produs o legatura indestructibila Nike-Levi's. Sa fie primit!

http://webtv.money.ro/emisiuni/business-responsibility-15-05-2010?autoPlay=true

Prelegere RSC la MCA - recuperare

2010-05-17T15:08:00.003+03:00

Pentru studentii de la Masteratul de Comunicare in Afaceri:

Cu scuzele de rigoare, va informez ca prelegerea care trebuia sa aiba loc in data de 14 mai, va fi reprogramata MARTI, 18 MAI, intre orele 18.00 si 20.00.

La aceasta prelegere vor fi oferite detalii despre modalitatea de examinare.

CSR 10

2010-05-12T18:19:00.003+03:00

Intr-o traditie care deja s-a impamantenit serios in Romania, are loc si in aceast an cea mai importanta conferinta de CSR pentru practicienii locali.

Aveti aici detalii. Puteti sa va inscrieti pentru participare. Garantez ca o sa merite!

Studentii si reprezentantii ONG-urilor beneficiaza de reduceri.

http://www.csr10.eu/

CSR la TV

2010-05-12T13:19:00.001+03:00

Pentru aceia dintre voi interesati de opiniile mele referitoare la CSR/RSC prezentate pe sticla, aveti ocazia sa le vedeti mai pe larg sambata 15 mai la ora 13.30 la emisiunea Business Responsability de pe postul TV The Money Channel! In reluare duminica la aceeasi ora!

Life will go on!

2010-05-11T08:51:00.002+03:00

De vreo 2 zile mă obsedează melodia omonimă titlului pe care o cântă Chris Isaak. Mă obsedează mai degrabă pentru că îmi induce o stare de dulce melancolie. Chiar așa, dulce melancolie. Și mă gândesc cum suntem aproape tâmpește programați să fim fericiți cu orice preț. Cum devii socialmente indezirabil dacă arăți cea mai mică urmă de tristețe. Cum dacă, doamne ferește, se întâmplă ca pentru o perioadă a vieții tale să fii singur sau depresiv, te evită toți prietenii - fiindcă proiectezi în jurul tău o aură grea. Nu vrem suferință în cercul nostru de prieteni, la serviciu sau pe stradă. Nu arunc doar mănușa, recunosc că și eu sunt așa uneori. De aceea nu mă uit la emisiuni gen știrile de la ora 5 sau schimb canalul atunci când ni se prezintă cazuri ale unor oameni loviți de mașini, de hoți, morți de beți și violenți șamd. Asta e scursura umană, acest gen de manifestări te aruncă în butoiul de deznădejde. Vrei atunci doar să închizi ușa și să-ți blestemi nația.
Nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre întoarecerea și acceptarea paletei de atitudini reprezentate de normalitate, indiferent care e perspectiva teoriei de personalitate din care analizezi individul. Nu e nimic rău să fii trist din când în când, nu e nimic rău să fii nostalgic - e de rău dacă asta e singura stare în care te găsești în permanență.
La finalul anului trecut am cunoscut într-o cochetă cafenea din Florența un domn cu care am intrat în vorba la o bere. Și care ne-a spus mie și prietenului meu că totul în viață e ciclic, că după 7 ani de prosperitate vor veni 7 ani de sărăcie. Ne-a mărturisit și din care pildă biblică a tras această concluzie. La români nu se respectă cifra, că noi nu prea am avut 7 ani de prosperitate...am un sentiment însă că vor veni mai mult de 7 ani de sărăcie. În vestul civilizat apologeții CSR-ului spun că această criză este o oportunitate nesperată pentru ca fiecare dintre noi să-și reevalueze valorile, atitudinile față de comunitate și față se semeni. Introduc în categoria celor care trebuie să-și reconsidere pozițiile, evident, și companiile pentru care aceste timpuri ar trebui sa fie nimic altceva decât o reașezare a culturii, e ethosului muncii, a motivului pentru care ele există și servesc pe piață. Știu și companii care chiar au început să facă asta - unele din proprie inițiativă, altele pentru că se așteaptă la măsuri de retorsiune ferme din partea statelor naționale prin agențiile de reglementare.
În tot acest marasm, în România scădem salarii și pensii. Din noi tratăm efectul și nu cauza. Și asta mă face să trec de la dulcea melancolie la marea tristețe. Și de asemenea mă văd nevoită să împărtășesc cu voi mesajul de pe tricoul pe care-l port în această dimineață, tricou cumpărat la începutul acestui an din Atena. Mesajul sună așa: ”I dont need sex. My government fucks me every day!” Or fi aflat grecii ceva... dar noi știam asta de mai demult.

Despre mentori și învățăceii lor

2010-04-27T14:32:00.001+03:00

Exista o prelegere pe care o țin mereu cu drag în cadrul cursului de formare profesională/training. Se referă la mentori și rolul lor în organizații dar și în viața socială a indivizilor. Trec peste faptul că marea majoritate a consultanților organizaționali de la noi din România nu fac diferența între coacheri și mentori. Adică pentru unii între transferul de competențe și transferul de valori se pune semnul egal. Bravo lor! Așa să le rămână numele. Niște incompetenți.
Mentorii pot fi o instituție organizațională numai dacă există concomitent ca instituții sociale, comunitare. Atâta timp cât o persoană care are un statut în comunitate nu înțelege că el/ea datorează ceva societății care l-a educat și oamenilor care l-au ținut în școală - fără a ne gândi la alte lucruri pe care chiar și societatea noastră disfuncțională le face pentru noi - deci atâta timp cât nu e animat de responsabilitatea personală și simțul datoriei față de ceilalți nu are nici motivarea și nici aplecarea spre a deveni în mod conștient modelul altora. Nu are nici capacitatea de a-i îndruma pe ceilalți și a le superviza dezvoltare. Nu înțelege de ce ar face asta în afara cercului familiei restrânse. Vorbim așadar de o lipsă a capitalului social la noi la români. De neîncrederea și egoismul nostru cotidian. Am fost mentorul câtorva tineri. Știu cât de greu este sa îndrumi pe cineva. Cum te trezești în fiecare moment provocat, cum simți că în legătură cu tine se setează așteptări. Cum ai grijă să spui cuvintele potrivite. Am ales opțiunea de a fi mentor pentru că, la rândul meu, am avut șansa să am mentori în aproape fiecare domeniu în care făcut pași spre dezvoltare. De lângă unii dintre mentori îți iei zborul repede - pentru că înveți repede ce e de învățat. Lângă unii mai poposești puțin ca lângă izvorul înțelepciunii. Unii pleacă ei de lângă tine pentru că și undeva sus, în cer, e nevoie de îndrumători pentru îngeri. Profesorii și managerii sunt cei mai dispuși - poate datorită specificului meseriei - să fie mentori pentru alții.
Am mulți studenți și masteranzi care-mi spun că la ei în organizații se practică mentoriatul. Însă ei înțeleg prin mentoriat faptul că șeful le adresează o vorbă bună și le dă o pizza. Ce nu înțeleg ei este că mentorul este al doilea părinte și al doilea tu. Câți dintre angajații români au fost invitați de șefii lor la masă sau să petreacă împreună un weekend cu familiile. Câți dintre ei au discuții oneste la o cafea, momente de destăinuire a unor secrete ale profesiei, de împărtășire a unor greutăți și a căilor de depășire a acestora. Câți au aflat direct de la ei prin câte încercări profesionale au trecut pentru a avea statutul din prezent și sfaturi de evitare a unor greșeli inerente începătorului într-o anumită meserie. Și câți tineri, atunci când au găsit un asemenea personaj, n-au arătat cu aroganță că ei sunt mai presus de vorbele gângave ale unui tip care și-a trăit traiul și ar face bine să aibă grijă de nepoți.
Repet, nu avem mentori în organizațiile românești. Și vă provoc să identificați unul care respectă criteriile de mai sus. Și dacă-l identificați stați pe lângă el, căci el e formatorul de oameni și caractere.

Europa in 2000 de km

2010-04-22T13:56:00.002+03:00

Cam atata e drumul dintre Helsinki si Bucuresti - 2000 de kilometri. Pe care i-am strabatut dupa cum urmeaza: Helsinki - Talinn cu feribotul (2 ore). Aceasta a fost partea cea mai relaxanta a drumului. Feribotul e asa un fel de centru de distractii pe apa cu cafenele, baruri, supermarket, pub. Iti ofera sansa unei sederi extrem de placute. Am avut sansa sa vedem cum rasare soarele din Marea Baltica, pentru ca am plecat de la Helsinki cu noaptea-n cap. Am stat vreo 3 ore la Talin pana cand compania de car rental ne-a adus un minibus de 9 locuri care sa ne trasporte de la Talin la Varsovia. Stiam ca aceasta era partea cea mai grea a calatoriei pentru ca urma sa facem aproape 1000 de kilometri. Surpriza a fost cand am fost informati ca aproape toate mijloacele de transport din Estonia au fost inchiriate deja, asa incat pentru noi s-a mai gasit doar un Renault destul de incomod in care am intrat ca sardelele impreuna cu colegii bulgari. Noi romanii, 3 participanti, ne-am inghesuit pe bancheta din spate, ca repetentii si i-am lasat pe colegii bulgari sa se converseze cu soferul care vorbea doar estoniana si rusa. O particularitate a soferului era aceea ca avea 73 de ani si niste ochelari ca fundurile de borcan. Nu eram sigura ca vede foarte bine, lucru care s-a adeverit cu prisosinta pe parcurs. Am pornit deci spre Varsovia, traversand Estonia, Letonia si Lituania. Daca peisajul Estoniei seamana cu cel finlandez - adica mohorat si gri, lucrurile s-au schimbat mult in Letonia unde drumul ne-a dus prin paduri de conifere si mesteceni absolut superbe. Eram in Lituania cand s-a lasat noaptea si de abia ne mai simteam coloanele vertebrale. Adormeam iepureste pentru ca soferul nostru ne ridica parul in cap cu "maiestria" sa. Ne temeam sa nu cada lat de batranete inainte sa ajungem la destinatie. Totul a fost aproape ok pana cand colegii bulgari au inceput sa se certe cu soferul in rusa, pentru ca se pare ca urma indeaproape indicatiile cretinoide ale unui GPS si ca urmare, in loc sa o ia pe autostrada spre Varsovia a apucat-o pe drumul cel mai scurt indicat de masinaria diabolica, prin niste sate uitate de lume. Acum frica noastra era ca soferul sa nu faca vreun atac cerebral de la nervi + batranete. In fine, am ajuns la Varsovia pe la 3.30 dimineata, am facut dus si am dormit neintoarsa. Cand am vazut mancare gatita la micul dejun si masa si scaune, am fost emotionati pentru ca in ziua anterioara mancasem numai mancare la punga. Am haladuit prin Varsovia in ziua respectiva dupa inca o repriza de somn. Am trecut pe la Palatul Prezidential unde trotuarele erau pline de ceara de la lumanarile aprinse pentru defunctul presedinte (se pare ca autoritatile au o reala problema pentru ca nu stiu cum sa rada ceara de pe caldaram). Polonia era o tara inca in doliu, dar vai cat e de departe de Romania! Nu ma refer la distanta sau la gradul de civilitate al polonezilor ci si la ceea ce am perceput din discutiile cu ei referitor la mandria lor nationala. Am fost emotionata de vechiul ghetto al orasului unde pe cladirile vechi pot fi vazute pozele mari ale evreilor deportati. Cata drama a suferit aceasta tara... La intrarea in centrul vechi al Varsoviei erau puse panouri mari de afisaj care descriau in detaliu masacrul de la Katin pus la cale de armata sovietica. M-am intrebat atunci cand o sa vedem ceva asemanator in Bucuresti pentru ca lumea sa stie de ororile savarsite in Transilvania intre 1918 si 1920 si apoi de armata hortysta dupa Diktatul de la Viena in nord-vestul Ardealului. Nici macar aici, la reactualizarea istoriei nu stam prea bine. Am mancat mancare specific poloneza si ne-am bucurat de o zi plina de soare pentru ca ne astepta etapa a treia a calatoriei. Asadar, am luat un tren de noapte la vagon de dormit intre Varsovia si Budapesta. Insa in trenurile lor vagonul de dormit seamana cu cuseta din Romania, asa ca ne-am trezit toti 3 in acelasi compartiment. Si dat fiind ca aveam si inaltimea si greutatea potrivite, am fost surghiunita in patul de deasupra. Au un punct forte trenurile din Europa - merg mult mai repede decat cele romanesti. Asa ca am trecut prin Cehia, Slovacia, Austria si apoi Ungaria pret de o noapte si multe zdruncinaturi. Partea buna e ca nu ne-a controlat nimeni de pasaport pentru ca asta e beneficiul spatiului Schengen. Am ajuns in zori la Budapesta Keleti si ne intrebam daca luam trenul spre casa sau sunt sanse sa se fi deschis aeorporturile sa si luam avionul. Ceea ce a fost si cazul. Am stat insa cu inima stransa pentru ca un nou nor de cenusa ameninta ca aeroporturile romanesti sa fie inchise din nou miercuri. Am decolat pe turbulente si am aterizat la fel, dar nu mai conta pentru ca eram acasa. Dupa trei zile vedeam Bucurestiul si ma bucuram pentru ca in jur era verdeata iar lumina era stralucitoare.
In loc de concluzie, de la Helsinki la Bucuresti am folosit toate mijloacele de transport cunoscute omenirii - vapor, masina, tren si avion. Mai lipsea caruta cu cai sau magari si puteam spune ca am facut un salt nu doar in spatiu ci si in timp. Realizez de asemenea ca peripetiile noastre au fost nimic in comparatie cu oameni care din lipsa de fonduri sau de suport logistic de acasa au dormit pe jos prin aeroporturi. Dar ma bucur sa aud ca aceasta tragedie a unit comunitati intregi si ca au fost cazuri incredibile de solidaritate umana. In fine, eruptia vulcanului ne-a dat o lectie despre marea noastra fragilitate in comparatie cu natura, o lectie de umilinta si neputinta. Ce impact o sa aiba, e greu de previzionat. Dar la mine cel putin experienta aceasta n-o sa ramana fara ecou.

Helsinki, mon amour?

2010-04-18T11:21:00.003+03:00

Sunt izolată de Europa continentală în Helsinki datorită răbufnirii de mânie a unui vulcan. E pentru prima dată în viaţa mea când trebuie să fac turism forţat, mai ales într-o ţară care nu-mi place şi într-un oraş care mi se pare straniu, mohorât şi doar cu o anumită poezie ce ţi se revelează seara - atunci când se aprind luminile. Finlandezii sunt însă oameni primitori şi calzi, cel puţin cu turiştii. Degrabă vărsători de vodcă sau bere, cu o mândrie naţională extraordinară care se vede începând de la fiecare obiect expus pe tarabele din piaţă până la inscripţiile de o şchioapă de pe pereţii clădirilor. Sunt în mod particular mândri de orice poate fi etichetat Finnish design. Iar designul lor include un nou mod de a decora coada unei linguriţe până la clădiri care arată ascuţit în exterior, dar minimal, aproape frust şi confortabil în interior. Un alt cuvânt care-i descrie pe finlandezi este grija pentru detaliu şi robusteţea efortului. Am văzut un trotuar construit şi pavat într-o singură zi. Ne spuneam cu colegii din România că probabil acelaşi demers le-ar fi luat muncitorilor noştri cel puţin 3 zile şi aproape 3 kilograme de seminţe de floarea soarelui.
În acelaşi timp, pe lângă arhitectură, care în Helsinki este o îmbinare de cupole ruseşti şi cubism, o mixtură care provoacă dureri ocular-estetice, am încercat să-mi dau seama care e spiritul oraşului. Am abordat capitala Finlandei cu entuziasm, însă nu am simţit o primire la fel de călduroasă în schimb. Apoi a început conferinţa şi am folosit fiecare moment liber ca să mai văd ceva nou, am făcut câteva vizite pe teren, am fost de 3 ori cu feribotul pe insula Suomelina - atracţia numărul 1 a ţării şi monument UNESCO - şi trebuie să spun cu mâna pe inimă că nu m-am simţit impresionată de nimic. Am străbătut centrul oraşului cu atracţiile turistice în 30 de minute în timp ce marele monument UNESCO e o adunătură de pietroaie şi tunuri. Ca experienţă de shopping, Finlanda e o ţară prohibitivă pentru români, pentru că preţurile sunt enorme. Cel mai ieftim şi mic magnet de frigider este 4 euro, iar un suvenir de tipul breloc de chei e 6 euro. Nu mai vorbesc de haine sau branduri locale, unde un pulover e 150 de euro. Raman accesibile tot marile lanturi de magazine, care practică reduceri şi în mijloc de sezon, deci poţi cumpăra un tricou cu 10 euro.
Mâncarea mi se pare de asemenea aproape paradoxală. Începând cu aperitivele îţi dai seama cam despre ce e vorba pentru că găseşti rânduite într-o aparentă armonia atât fileul de somon fume cât şi cârnaţii de porc. Am mâncat aici cele mai neobişnuite combinaţii de peşte, ren, porc şi fructe de mare. Aproape deloc pui. Aşa încât cu o seara în urmă am hotărât să mănânc doar mâncare vegetariană ca să-i dau o şansă ficatului să respire.
În concluzie... e ceva ce mi-a plăcut la Helsinki? Aproape nimic! În afară de o plimbare într-o seară nu foarte friguroasă pe unul din marile bulevarde pline de lumină. Poate vara sau iarna e altfel însă eu cu certitudine nu vreau să mai încerc prea curând experienţa finlandeză.
Aştept să ne îmbarcăm pe feribotul de Talinn, să luăm apoi autocarul spre Varsovia, de acolo trenul spre Budapesta şi apoi alt tren spre Bucureşti. Unde, sper să ne vedem cu bine...

Spiritual sau doar religios?

2010-04-07T22:14:00.005+03:00

Anul acesta de Pasti am hotarat sa nu ma duc la slujba de inviere. Nu m-am dus pentru ca m-am saturat de fariseism si habotnicie. Pe de o parte nu inteleg persoanele care isi fac din religie centrul existentei, dar care nu se indeletnicesc in acelasi timp cu dezvoltarea lor spirituala. Pe de alta parte nu pot sa-i sufar nici pe ipocritii care merg la slujbele "de ocazie" si mimeaza evlavia cu mare patos, asteptand doar sa-si umfle burtile, subtiate de un post trait marunt, cu bunatati si chiolhanuri.
Sunt de acord cu Marx ca religia este opiumul popoarelor si uitandu-ma inapoi in istorie nu gasesc decat confirmari ale orgoliilor umane si ale credintelor oarbe transformate in sabii. Mai aproape de zilele noastre am vazut si iesirea la iveala ale comportamentelor indecente ale slujitorilor bisericii sau mutilari ale personalitatii umane in numele religiei - vezi cazul Tanacu.
Noi romanii ne-am legat mereu destinul de cel al ortodoxiei si ne-am mandrit cu spiritualitatea noastra. Au existat chiar voci care au spus la un moment dat ca asta vom aduce noi Europei vestice secularizate, vocea credintei, a intoarcerii la valorile fundamentale. Dupa parerea mea nici macar asta nu mai putem aduce, pentru ca nu mai suntem decat o natie de farisei sau babe habotnice. Sau de oameni fara dumnezeu, sau, mai precis, fara alfa si omega si fara valori sau repere morale minimale.
In loc sa ne intoarcem spre biserici ar fi fost de preferat sa privim acest inceput de primavara ca o ocazie de intoarcere spre noi insine, o reflectare la meandrele prea concrete ale vietii. In loc sa ne imbrancim dupa pasca si apa cu gust de busuioc ar fi fost de preferat sa ne intoarcem spre semenii nostri cu evlavia si modestia fratelui si sa-i ajutam sa-si curete curtile sau gradinile, sa facem o zi de voluntariat la un centru pentru copii sau batrani, sa spunem o vorba buna cuiva care e la nevoie, sa fim fii sau fiice mai bune, cu alte cuvinte sa ne regasim umanitatea, mai ales acum, cand eroii bibliei si-au pierdut samanta umana pentru a deveni parte a treimii dumnezeiesti.
Aproape ca-mi vine sa ma intreb retoric ce se intampla cu noi...de ce ne-am pierdut spiritualitatea. Pentru ca in opinia mea spiritualitatea nu e egala cu credinta fie ea oarba sau veneratie fanatica. Maturitatea spirituala ne face mai intai de toate fiinte mai bune, ne ideamna sa ne aplecam cu toleranta si deschidere spre semenii nostri, indiferent de unde se trag ca filiatie religioasa. Spiritualitatea ne indreapta spre noi insine la fel de mult cum ne indeamna spre inafara si ceilalti, si, in cele din urma, un spirit cultivat si deschis e cel care se va aseza pe aceeasi treapta cu ingerii sau cu formele de energie pura, pe care ni le propun religiile new age.
Cred ca e imposibil pentru romani sa mai serveasca vreo lectie de spiritualitate batranei Europe, in nici un caz asa cum s-a transformat in acest moment modul in care ne traim credinta. Nu putem fi exemple pentru ceilalti atata timp cat ceea ce ne divide pe noi, ca natie, e mai puternic decat ceea ce ne aduna. Nu mai avem nici idealuri nationale, nici idealuri intelectuale, nu mai avem elite si, mai rau, nu mai avem nici macar credinta in propriul nostru destin. Iar biserica noastra, care ar trebui sa puna oglinda in fata sufletelor acestei natii dezbinate, ne serveste circ politic via Ierusalim. Religia si institutiile ei nu merita atata incredere cat ii arata poporul, pentru ca aceasta incredere este in fapt o masura a fricii de realitate, o iluzie, o desertaciune a unor vise construite pe nisip miscator.
Speranta ar trebui sa fie in propria noastra transformare. In intoarcerea spre sine, in observarea si constientizarea celorlalti, in aglutinarea multimilor de oameni treziti si transformati care vor sa impinga lucrurile in fata, oameni ce realizeaza ca doar impreuna poate sa ne fie bine, doar impreuna putem obtine progresul si dezvoltarea. Hai sa avem o primavara frumoasa!

Ne-a parasit un mare dascal!

2010-03-25T21:53:00.002+02:00

Profesorul Pitariu a plecat dintre noi. Dumnezeu sa-l odihneasca!

De doua zile ma distrez cu Kamikaze!

2010-03-19T09:24:00.003+02:00

Stimati cititori, citesc de doua zile ziarul Kamikaze si am senzatia unei intoarceri in timp, aproape ca in mitul trecutului roz. Recunosc cinstit ca am refuzat sa mai citesc Catavencu de cand l-a luat Vantul. Nu se impacau in mintea mea statutul de speculant al domniei sale si aceea de patron de trust de presa. Si imi placea Catavencu, il citeam cu religiozitate, lasam mereu Jurnalul lui Tetelu la final, ca ultima inghititura. La preluare, mi-am zis: Asta e! O sa gasesc altceva de urmarit, dar nimic nu putea sa egaleze prin presa autohtona savoarea catzavencilor. Si m-am bucurat cand au decis sa se separe ombilical de mogul, pentru ca eu cred ca presa si media nu trebuie controlate de mega-trusturile de presa. Traim intr-o lume care ne bombardeaza cu informatii. Personal, simt nevoia unei surse credibile si integre care sa le selecteze pentru mine, sa le discearna si sa-mi atraga atentia ce este grau si ce este neghina. O televiziune sau un ziar neserios ar fi facut misto de dintii primarului Oprescu, si atat, asta ar fi fost toata stirea. Kamikazii ne zic si ceea ce e relevant in toata povestea - ca de fapt deplasarea la dentist in Portugalia s-a facut prin bunavointa unui anume "baiat destept din energie". Si cred ca asta conteaza de fapt. Asta e miezul problemei - un functionar public nu are voie sa aiba acest gen de relatii cu cineva din mediul de afaceri pentru ca din acest moment poate fi suspectat pe buna dreptate ca il va favoriza pe "baiatul destept", daca acesta va participa la licitatii facute de primaria capitalei.
Revin la importanta existentei ziarului Kamikaze ca un exemplu al importantei existentei presei independente din Romania. Cred ca e o chestiune de responsabilitate personala de unde iti iei stirile. Si cred ca e o chestiune de responsabilitate profesionala si apoi sociala cum prezinti stirile sau mai ales ce stiri prezinti. Tatal meu este ziarist din garda veche, a lucrat la Scanteia in vremea comunismului si apoi dupa 1990 la un ziar independent local - ziar independent a carui actionari erau ziaristii insisi. Stiu asadar cat de greu este in Romania sa supravietuiesti ca jurnalist si sa ai propria coloana vertebrala. Stiu de asemenea ca vremea presei scrise e pe duca, dar nu pentru ca asa ne spune Oracolul Vantu ci pentru ca noi, cetatenii ne cufundam intr-o lentoare si naclaiala spirituala, intru-un somn inconstient. Ii includ in aceasta categorie pe sobolanii de metrou care citesc Click sau Libertatea - sunt nimeni altii decat mitocanii care trebuie sa afle in drum spre serviciu, ce vraji a mai facut baba de la ei din sat. Cetateni cu minte puhava si intelect la limita, pentru ca sunt adormiti de snoave corporatiste ale grupurilor de presa si lasa la intrarea la metrou spiritul critic si liberul arbitru.
Din cauza noastra, dragi cititori, va muri presa scrisa. Nu pentru ca suportul de hartie e costisitor ci pentru ca am devenit niste monstri care ne lasam imbuibati de orice vor altii. Din aceasta cauza salut aparitia ziarului Kamikaze! O salut si va indemn sa mergeti la chioscuri si sa-l cumparati. Pentru ca gestul vostru va fi in acest context unul de trezire intelectuala, unul de refuz al mediocritatii trusturilor media dar mai ales unul de rebeliune cetateneasca si civica. Va indemn sa cumparati ziare, sa le aratati prin asta sustinerea voastra oamenilor care tin coloana vertebrala dreapta. Va indemn sa incepem impreuna revolutia media, ziaro-revolutia mintilor treze!!! Cumparati Kamikaze!

Sistemul m-a înfrânt din nou

2010-03-05T09:36:00.002+02:00

Poate știți, poate nu, aproape 6 ani din carieră mi i-am petrecut lucrând ca angajată a unei organizații non-guvernamentale care se cheamă Fundația Progress. Organizația a fost și este în continuare activă în domeniul tineretului, al dezvoltării comunitare și în ultima vreme s-a implicat în formare/empowerment pentru tinere femei.
În încercarea de a profita de pe urma fondurilor care se pun și la dispoziția României pentru dezvoltarea tinerilor sau adulților prin formare vocațională, Fundația despre care vorbesc a aplicat în parteneriat cu alte organizații din Europa pentru a obține finațare din două surse, programele Grundtvig și Leonardo da Vinci. Pentru cei care știu câte puțin despre fondurile europene, acestea sunt gestionate în România prin acea agenție guvernamentală care se auto-etichetează - Agenția cu nume lung, adică ANPCDEFP. Mai puneti un www în față și un .ro în spate și puteți accesa si site-ul. Am început colaborarea cu această agenție cu vreo 3 ani în urmă și prin programul EVS - European Voluntary Service am primit în România voluntari din Anglia. În aceeași măsură tot prin EVS am trimis un grup de tineri români în Anglia, am trimis tinere la cursuri de empowerment in Germania. All in one, a fost o experiență plăcută, făcută așa de oamenii cu care am lucrat. Și atunci am început să nutresc speranța că se poate și la noi în țară, poți să găsești funcționari amabili care să te îndrume atunci când greșești, care, în general să te trateze ca pe cineva care ar putea să învețe din greșeli fără a te considera ab initio un infractor care încearcă să le facă lor probleme. Așa încât, încurajată de această experiență, am decis împreună cu colegii din Fundație cu care am rămas în relații bune, să încercăm din nou. Am depus un program la Grundtvig și unul la Leonardo. Am citit cu atenție ghidul solicitantului, am sunat pentru a confirma actele care trebuie depuse și așteptam cu interes verdictul privind finanțarea. Dar.... SURPRIZĂ! În după amiaza zilei de joi - la ora 18.00 suntem sunați de o doamnă de la programul Leonardo care ne spune ca până vineri la ora 16.00 trebuie să aducem o serie de acte necesare în mod normal atunci când închei contractul de finanțare, acte despre care nu se pomenește nimic în ghidul solicitantului. La întrebarea colegilor mei referitoare la documentul unde se face referință că aceste documente sunt obligatorii la dosarul de finanțare am primit un răspuns de o incompetență crasă pe care-l redau aproximativ: Contează mai puțin unde scrie și dacă scrie, ori aduceți documentele ori vă resping dosarul pentru lipsă de eligibilitate. Acum ideea este că Fundația Progress are sediul social și deci toate actele contabile într-o localitate din Ardeal și e imposibil ca ele să ajungă la timp în București ștampilate așa cum le vrea Agenția.
Ce-aș putea să mai spun. Să zic că m-am săturat de România și de pițifelnicii incompetenți din această țară e deja clișeu. Să spun despre doamna de la Leonardo că e o oaie incompetentă aș depăși limita limbajului academic și aș jigni rasa ovină. Rămân cu obida și probabil, dacă în ciuda efortului herculean pe care o să-l facă colegii mei implicați în proiect, o să aducem actele cerute, cu impresia că am fost umilită din nou de prostie.

Video of my presentation at CSR09

2010-03-02T10:27:00.001+02:00

Scroll down the video presentations of speakers until you reach my name and then press play :)

http://getaresultnow.com/2010/02/follow-up-how-it-was-for-me-in-the-two-days-of-csr09-2009-10-20-and-2009-10-21-radisson-sas-hotel/

Thank you to Olivian Breda for the shooting!

Autorul meu favorit de CSR

2010-02-24T18:56:00.004+02:00

Profesorul Wayne Visser a realizat un top al celor 50 de carti care sunt, in opinia lui, cele mai importante in domeniul CSR, pe care le postez mai jos, asa cum a facut si Wayne, in ordine alfabetica:

Banker to the Poor: Micro-Lending and the battle Against World Poverty, by Muhammad Yunus, 1999

Biomimicry: Innovation Inspired by Nature, by Janine Benyus, 2003

Blueprint for a Green Economy: by David Pearce, Anil Markandya and Edward B. Barbier, 1989

Business as Unusual: My Entrepreneurial Journey, Profits and Principles, by Anita Roddick, 2005

Cannibals with Forks: The Triple Bottom Line of 21st Century Business, by John Elkington, 1999

Capitalism as if the World Matters, by Jonathon Porritt, 2005

Capitalism at the Crossroads: Aligning Business, Earth, and Humanity, by Stuart Hart, 2005

Changing Course: A Global Business Perspective on Development and the Environment, by Stephan Schmidheiny and WBCSD, 1992

The Chaos Point: The World at the Crossroads, by Ervin Laszlo, 2006

The Civil Corporation: The New Economy of Corporate Citizenship, by Simon Zadek, 2001

Collapse: How Societies Choose to Fail or Survive, by Jared Diamond, 2005

The Corporation: The Pathological Pursuit of Profit and Power, by Joel Bakan, 2005

Cradle to Cradle: Remaking the Way We Make Things by William McDonough and Michael Braungart, 2002

The Dream of Earth, by Thomas Berry, 1990

Development as Freedom, by Amartya Sen, 2000

The Ecology of Commerce: A Declaration of Sustainability, by Paul Hawken, 1994

The Economics of Climate Change: The Stern Review, by Nicholas Stern, 2007

The End of Poverty: Economic Possibilities for Our Time, by Jeffrey Sachs, 2005.

Factor Four: Doubling Wealth, Halving Resources Use-A Report to the Club of Rome, by Ernst Von Weizsäcker, Amory B. Lovins and L. Hunter Lovins, 1998.

False Dawn: The Delusions of Global Capitalism, by John Gray, 2002

Fast Food Nation: The Dark Side on the All-American Meal, by Eric Schlosser, 2005

A Fate Worse than Debt: The World Financial Crisis and the Poor, by Susan George, 1990

For The Common Good: Redirecting the Economy toward Community, the Environment and a Sustainable Future, by Herman Daly and John Cobb, 1989

Fortune at the Bottom of the Pyramid: Eradicating Poverty through Profits, by C.K. Prahalad, 2004

Gaia: A New Look at Life on Earth, by James Lovelock, 1979.

Globalization and its Discontents, by Joseph Stiglitz, 2002

Heat: How to Stop the Planet from Burning, by George Monbiot, 2006

Human-Scale Development: Conception, Application and Further Reflections, by Manfred Max-Neef, 1991

The Hungry Spirit: Beyond Capitalism: The Quest for Purpose in the Modern World, by Charles Handy, 1999

An Inconvenient Truth: The Planetary Emergency of Global Warming and What We Can Do About It, by Al Gore, 2006

The Limits to Growth, by Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows and Jorgen Randers, 1972

Maverick: The Success Story Behind the World’s Most Unusual Workplace, by Ricardo Semler, 1993

The Mystery of Capital: Why Capitalism Triumphs in the West and Fails Everywhere Else, by Hernando De Soto, 2000

Natural Capitalism: Creating the Next Industrial Revolution, by Paul Hawken, Amory Lovins and L. Hunter Lovins, 2000

No Logo: No Space, No Choice, No Jobs, by Naomi Klein, 2002

Open Society: Reforming Global Capitalism, by George Soros, 2000

Operating Manual for Spaceship Earth, by Buckminster Fuller, 1969

Our Common Future, by The World Commission on Environment and Development, 1987

The Population Bomb, by Paul Ehrlich, 1968

Presence: An Explanation of Profound Change in People, Organizations and Society, by Peter Senge, C. Otto Scharmer, Joseph Jaworski and Betty Sue Flowers, 2005

The River Runs Black: The Environmental Challenge to China’s Future, by Elizabeth C. Economy, 2004

Sand County Almanac, by Aldo Leopold, 1949

Silent Spring, by Rachel Carson, 1962

The Skeptical Environmentalist, by Bjorn Lomborg, 2001

Small is Beautiful: Economics as if People Mattered, by E.F. Schumacher, 1973

Staying Alive: Women, Ecology and Development, by Vandana Shiva, 1989

The Turning Point: Science Society and the Rising Culture, by Fritjof Capra, 1984

Unsafe At Any Speed: The Designed-in Dangers of the American Automobile, by Ralph Nader, 1965

When Corporations Rule the World, by David Korten, 2001

When the Rivers Run Dry: What Happens When Our Water Runs Out? by Fred Pearce, 2006

Pe cele marcate in italic le-am citit iar pe unele le am in biblioteca personala. Insa cred ca cea mai interesanta a fost pentru mine cartea lui Poritt - Capitalism as If the World Matters. Va recomand sa cumparati sau sa o cititi pentru ca va promit ca veti avea o alta viziune asupra modului in care ar trebui sa arate lumea copiilor vostri si, mai mult, ce am putea sa facem noi, generatia la care s-a terminat chiar si sacrificiul.

Enjoy!

Cursul de formare profesionala - an 2 - optional

2010-02-18T16:25:00.002+02:00

In urma discutiilor de la secretariat, am luat decizia de a tine cursul lunea, intre orela 08.00 - 10.00 in sala 12, Povernei. Sala 12 este suficient de incapatoare pentru toata lumea :)

Cei care au seminar in acelasi interval orar, pot cere participarea la seminar cu alte grupe pentru a participa la acest optional.

As dori sa va anunt de asemenea ca lista celor care doresc sa urmeze acest curs optional se deschide/inchide luni, adica cine se va inscrie pe lista de prezenta luni e obligat apoi sa participe la cursuri si, respectiv, la examen.

Un weekend minunat!

Citiţi, citiţi şi iar citiţi!

2010-02-10T15:54:00.003+02:00

Sunt întrebată de multe ori de studenţi ce cărţi pe tematică de RSC recomand. Ca urmare, aş dori să recomand o apariţie editorială a lui Joseph Badaracco Jr., autor despre care am mai vorbit în unul dintre posturile anterioare pe acest blog. Cartea a apărut la editura Publica si se cheama "Probă de caracter". Cei care ma urmăresc ştiu că susţin mai mult decât orice importanţa pe care o are caracterul - nu doar al liderului organizaţiei ci şi al angajaţilor - pentru responsabilitatea socială corporativă.

De asemenea, pentru cunoscători, recomand şi cartea lui C.K. Prahalad - Comoara de la baza piramidei, adică pe autorul care a revoluţionat modul în care se fac afacerile în ţările în curs de dezvoltare.

Aşadar, este salutară iniţiativa editurilor româneşti care aduc în atenţia cititorilor clasici ai domeniului RSC.

Spor la citit! Şi va aştept la dezbaterea pe idei.

Insuportabila ușurătate a responsabilității

2010-02-03T10:53:00.003+02:00

E vremea licențelor, aș spune parafrazând un vers despre colinzile de Crăciun. Ca în fiecare am, am avut parte de lucrări interesante și de platitudini. Că așa-i în viața academică, similar cu așa-i în tenis! Aș dori însă să scot în evidență două demersuri în ceea ce privește cercetarea în domeniul responsabilității sociale corporative. E vorba de o lucrare care tratează comportamentul iresponsabil și la limita legalității din industria farmaceutică - bazat pe analiza presei și demascările care au ajuns în media, al doilea se referă la analiza diferenței dintre ceea ce raportează și cât de responsabile sunt de fapt două companii din România: Petrom și Orange. Ambele, declarate și recunoscute de diverse instituții drept campioni ai responsabilității sociale și care, așa cum rezultă din demersul de cercetare al studenților, una spun și alta fac. Mă bucur că cineva din mediul academic le aruncă mănuși corporațiilor. Pentru că aici e locul unde trebuie să aibă loc demascări și dezbateri, aici e locul de maximă libertate, de exprimare și conștiință. Ma bucură să văd asemenea titluri și asemenea teme. Mă bucură să văd că studenții au înțeles că nu trebuie să tacă și să facă mumos în lucrări, că cercetarea academică înseamnă scormoneală de date, înseamnă să cauți informații, să le pui cap la cap într-un demers riguros, care să te aducă mai aproape de ADEVĂR în speranța că faci un BINE comunității sau societății. Mai am o lucrare care tratează responsabilitatea în marketarea produselor către copii. Asemenea demersuri te fac să te simți împlinit ca profesor, să simți că pe lângă furnizarea unor cunoștințe insufli valori ca integritatea, spiritul civic și conștiința socială. Succes la susținere tuturor!

Am fost la Agora

2010-01-28T17:34:00.002+02:00

Cred că puține filme au declanșat în mine o reacție organică negativă așa de puternică cum a făcut-o filmul Agora. Sunt sigură că doar de la proiecția lui Fight Club am ieșit așa de încleștată și plină de ură / mânie. Ultima imagine din Agora mi-a stăruit pe retină mult timp după ce s-a terminat proiecția. Am trecut prin mai multe faze după aceea: mi-am urât religia, m-am revoltat la neputința femeilor și la înstăpânirea acestora de câtre biserică, la exploatarea lor de către bărbați, la culpabilizarea lor pentru secole de-a rândul, la limitarea dreptului lor la educație din cauza interpretării cretine a unei doctrine, care în cele mai multe cazuri a îndobitocit omenirea - n-a făcut-o mai bună sau nu a condus-o spre progres. M-am revoltat față de tot ce înseamnă ignoranță versus cunoaștere, de distrugerea unei biblioteci de către masele manipulate. Am înțeles, pentru a câta oară, că religia e doar opium pentru popoare, depășindu-și de mult limitele de simplu reper moral. Însă după ce a trecut toată această revoltă surdă, mi-am dat seama ce răzbunare peste timp este, nimeni altul decât cazul meu personal. Sunt o femeie care pune în fiecare zi măcar câte o cărămidă la edificiul educației proprii, lucrez în mediul univesitar - deci formez minți și suflete înspre dreptate, adevăr și cunoaștere, și, în plus, prin programul Biblionet (www.biblionet.ro) contribui în România la formarea unui sistem modern de biblioteci publice. Le mulțumesc pe această cale tuturor femeilor din generațiile anterioare mie care au contribuit la statutul meu de astăzi. Respect!
ps. urmăriți filmul și o să înțelegeți declarația de mai sus nu ca un semn de narcisism ci ca gustul dulce al victoriei.

Despre sensibilităţile organizaţiilor multinaţionale

2010-01-24T15:01:00.004+02:00

Sunt convisă că mulţi dintre cititorii acestui blog lucrează în organizaţii multinaţionale, companii sau ONG-uri. Am avut şi am privilegiul să am de a face cu tot felul de parteneri, colegi sau colaboratori de diverse naţionalităţi. Aş dori să vă atrag atenţia asupra unor categorii de consultanţi sau colegi descoperite de-a lungul timpului şi, poate din experienţa voastră, reuşim să completăm lista şi cu alte specimene.

Azi mă vom referi la "Incompetentul bine plătit" - mi s-a întâmplat când lucram într-un proiect în care eram trainer şi a venit un individ din Irlanda care, am aflat după, trebuia să ne înveţe să facem identificarea nevoilor de formare. A ieşit cea mai mare varză posibilă! Omul era plătit din bani europeni cu 900 de euro pe zi, iar munca lui a trebuit desţelenită şi luată de la 0 de o echipă de 4 traineri români(printre care şi eu). Asta ca să avem ce pune pe masă clientului nostru - o instituţie publică românească. Nu mai trebuie să spun ca noi, românii eram plătiţi cu 100 de euro pe zi!

O altă categorie este "Incompetentul care vine în control" - şi reflectă o situaţie relatată de un prieten. Unele companii, o dată ce şi-au delocalizat afacerile, păstrează în headquarters câţiva purtători de servietă care circulă cu maxim de fitze la First Class şi a căror rol se găseşte justificat de inspectarea băştinaşilor asupra cărora compania şi-a extins graţia şi le-a oferit de muncă. Vine în control în România, vorbeşte cu 2-3 oameni, din discuţiile cu care nu înţelege nimic pentru ca e un incompetent cultural şi nu poate percepe nimic dincolo de propria matrice, apoi, ca să-şi justifice rolul scrie un raport, de obicei negativ, la adresa băştinaşilor. Prost din această ecuaţie ies, evident, băştinaşii şi şefii lor - pentru că au avut încredere în faptul că un coleg din afară chiar ar putea contribui cu ceva la optimizarea unui proces.

Câteva lecţii: în general, evitaţi să-i lăsaţi pe cei din categoria de mai sus să vi se amestece în ciorbă, iar, dacă e posibil, evitaţi să-i mai contractaţi(voi sau organizaţia voastră). Cu puţine excepţii - despre care o să vorbesc într-un post viitor - nu am învăţat nimic de la consultanţii străini (am învăţat mai mult din simpla citire a unei cărţi). Nu aveţi încredere nici cât negru sub unghie în bunele intenţii ale cuiva care vine de la compania mamă şi, în nici un caz nu vă imaginaţi că demersul lui e menit să vă ajute. Rezolvaţi totul mai elegant pe plan local. Nu-i daţi şansa incompetentului corporativ controlor să-şi justifice jobul pe baza unui "process engineering" la voi în organizaţie.

Aştept cu interes fabule şi întâmplări din organizaţiile voastre. Sunt sigură că unii au tolbe pline!

Acești experți care ”ne doare!”

2010-01-18T17:03:00.005+02:00

Am avut o discuție azi cu colegul meu Bogdan, despre așa-zișii experți din tot felul de domenii, mai ales cele care țin de dezvoltarea personală, resurse umane și, o mai veche durere a mea, responsabilitatea socială corporativă. Nu cred că acesta e primul și nici singurul post scris pe acest subiect însă țin să reiterez comentariile mele pe această temă, poate cineva, până la urmă, învață ceva.
Dezavuez de la început ideea că poți fii expert într-un domeniu, fără să ai o educație solidă în acel domeniu - educație obținută prin ”toceală” în sistemul de învățămând mainstream sau ca urmare a unor pasiuni și a faptului că ești autodidact. O să vă dau un singur exemplu: am auzit diverși tovarăși - băieți sau fete care se cred traineri, dar care nu auziseră în viața lor despre David Kolb sau de modelul de evaluare a lui Kirkpatrick. Am auzit oameni care se dau profesioniști în CSR dar care nu pot explica diferenta dintre CSR1, CSR2 si CSR3 de la Frederick. Cum poți să ai, în aceste condiții o părere și să nu fii penibil? Pentru că, deși ți se pare că ai descoperit America, atunci când ești în fapt incult, ai descoperit doar un pahar cu apă. Cum să nu fii demn de luat în bășcălie atunci când nici măcar nu operezi cu concepte corecte din domeniul în care activezi? Și mai mult, cum să nu fii făcut de râsul târgului și demn de dispreț profesional atunci când, fără a fi trecut măcar prin situații de viață care să-ți dea o minimă experiență, te duci să le împărtășești altora, probabil la fel de semidocți ca și tine, marile tale ”succesuri”. Mai sunt și cei care, deși citesc sau trăiesc diverse experiențe nu învață nimic din toate, și, ca urmare, nu pot transmite nimic mai departe decât imprecații - ăștia sunt stupizii de care nici nu merită să mai pomenim.
Recunosc că am pornit discuția cu Bogdan uitându-ne la marile ”somități” care au fost invitate să conferențieze la TEDex România. Mi s-a făcut jenă pentru că nu-mi vine să cred că ăștia sunt speakerii cei mai luminați ai patriei, oameni care pot concentra în discursuri de 20 de minute experiențe unice de viață - profesori care au format generații, manageri care prin viziunea lor au revoluționat organizații. Ori noi, românii nu avem simțul ridicolului, ori întregul proces prin care ne cernem elitele e o mare farsă.
Revin la acele domenii care mă dor pe mine cel mai tare. Experții în CSR și experții în dezvoltare personală. Am și un exemplu. Am fost anul trecut la Business Edu și am cunoscut multă lume din domeniul formării profesionale, lume pestriță. Acolo mi-a fost recomandată o duduie care s-a prezentat ”coacher” iar eu, în nemernicia mea, dată de atâtea cărți buchisite, scrise de elitele altor popoare, am întrebat-o dacă e coacher organizațional sau mentor (coacher personal). Ea mi-a zis ca e doar coacher și membră în nu știu ce organizații internaționale și că dacă nu mă pricep la asta s-o las baltă. Însă mie îmi dădea ghes curiozitatea și am întrebat-o ce face mai exact ea când prestează coaching. Mi-s spus, nonșalant, că face doar ceea ce se face în acele situații. Am vrut să merg mai departe însă m-a oprit uluirea în fața lipsei competenței interlocutoarei și a nivelului ei zero de inteligență socială. În CSR e și mai grav, pentru că sunt puțini care au citit din scoarță în scoarță măcar o carte fundamentală - nici nu se prea găsesc la noi traduși greii domeniului - așa încât aici zbenguiala inculturii e cu atât mai mare.
Am un singur sfat dragi cititori. Protejați-vă de falsitate și de inculții semidocți. Când mergeți la un curs de formare, cereți curricula, cereți CV/ul formatorului - comparați vârsta cu experiența. Aici nu se aplică regula 20/80 ci inversul ei. Nu te încrede, stupid, în faptul că unul/una de 30 de ani din fața ta pot să-ți spună cum se face dezvoltarea organizațională, sau că domnișoara din fața ta îți spun cum să te joci ca să te dezvolți personal fiindcă a lucrat cinci ani într-o multinațională și a făcut ASE-ul. Come on people! Cereți recomandări de la oameni în care aveți încredere și cărora le-ați testat competența, utilizați ”goagăl” sau Linkedin și, mai ales, aveți curajul să demascați pe net impostorii - nu de pe un nick anonim ci folosindu-va numele real, cu responsabilitate față de propriile opinii. Și, mai bine, treceți pe la facultate - garantez pentru unii dintre profesorii voștri ca fiind reale somități în ceea ce predau - sau citiți o carte!

Rosia Montana - e posibila dezvoltarea durabila?

2010-01-14T10:15:00.007+02:00

Am auzit că reprezentanții companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) s-au întâlnit cu ministrul mediului pentru a iniția dialogul pe tema exploatării aurului din zonă. Știu că am mai scris pe această temă, însă chiar cred că în legătură cu acest subiect nu ne putem permite să punem spiritul civic la hibernat.
Sunt câteva aspecte care cred că merită menționate și câteva unghiuri din care poate fi privită problema: în primul rând tipul de relație care se stabilește între instituțiile statului (guvern/parlament) și o corporație. Bakan (2004) atrage atenția asupra faptului că de fapt noi, cetățenii și statele naționale le permitem corporațiilor să acumuleze putere și să ne dicteze viețile. În acest context, mi se pare inadmisibil ca RMGC să aibă inițiative de dezvoltare a zonei, să i le propună guvernului ca și cum ar fi reprezentantul unic al autorității locale sau al comunității. Îmi dau seama însă că RMGC face asta pentru că există un vid de putere, în lipsa unei viziuni de dezvoltare a zonei care ar fi trebuit să vină din partea consiliului județean sau al autorităților centrale care se ocupă de strategiile de dezvoltare și ecologizare a zonei, samd. Corporația doar a văzut oportunitatea și a acționat. Cum era să nu facă asta, atâta timp cât motivul existenței sale e profitul și nu neaparat un standard mai bun de viață pentru cetățenii zonei, un aer curat și un mediu nepoluat pentru comunitate. Problema la Roșia Montană, în acest context, este că avem de a face cu o zonă neguvernată, în care administrația i-a predat puterea de facto corporației. Încă nu e totul pierdut, pentru că vidul de putere lăsat de statul român a fost ocupat și de câteva ONG-uri (ceea ce e bine). Soluția ar fi menținerea coeziunii locale și activarea unor rețele din ce în ce mai mari de cetățeni, mai ales din Ardeal, care să îi prevină pe aleșii lor din Parlament că orice vot pro-RMGC va însemna pierderea încrederii electoratului.
Situația trebuie văzută și din punctul de vedere al responsabilității pe care noi o avem față de generațiile viitoare. Înțeleg că suntem într-un an de criză și mai înțeleg și că banii care ne-ar reveni din exploatare acum ar putea sa fie o gură de aer - însă doar asta ar fi, o gură de aer. Chiar am ajuns la fundul sacului ca să ieșim din menghina financiară și singura soluție e exploatarea zăcămintelor pe care le avem? Nu mai sunt idei? Asta e toata ingeniozitatea noastră ca nație? Mi-e greu să cred! Cred că e cea mai ușoară soluție pentru criza financiară a țării, e cea mai facilă și stricăciunile ei vor fi mai mari decât primim acum pentru aur. În plus, dacă tot prăduim acum ceva ce nu ne aparține de drept - pentru că extrăgând aurul acum diminuăm din averea ce aparține și generațiilor viitoare - măcar să o facem fără pagube colaterale, adică fără cianuri!

Am ajutat saptamana asta o afacere din Kenia si una din Filipine

2010-01-11T15:17:00.002+02:00

Probabil ca multi dintre voi ati auzit de antreprenoriatul social si de faptul că puterea, inclusiv puterea financiara, a retelelor web se extinde. Ce inseamna asta? Inseamna că prin alaturarea celor 2: accesul liber la informație și a mecanismelor de plată și transfer online, saptamana trecută am împrumutat unei femei din Kenia care are un mic atelier de croitorie și-și cumpără stofa tocmai din Uganda, ca să producă uniforme școlare pentru cei de la ea din sat - 25 de dolari. Tot săptamana trecută eu și alți donatori privați am împrumutat de la 25 de dolari în sus fiecare, adică suma cumulata de 1000 de dolari americani unei familii din Filipine care are nevoie de bani pentru ca să-și extindă plantația.
În general cei care sunt antreprenori sociali au nevoie de puțini bani ca să pornească o afacere prin care folosesc resursele comunității și-și desfac marfa la nivel local, contribuind atât la bunăstarea proprie cât și la bunăstarea comunității din care provin. În același timp, eu și mulți alții putem contribui la asta dacă avem minim 25 de dolari pe un card și acces la internet.
Intri pe www.kiva.org, afli despre micile afaceri care au nevoie de bani, vezi de cati bani au nevoie, cati bani au primit deja, ce vor sa faca cu ei si in cat timp se prognozează că o să-i primesti înapoi pe ai tăi. Poți vedea și istoricul lor - adică dacă au fost buni platnici în trecut.
Proiectul este administrat de o rețea de organizații neguvernamentale sau instituții de dezvoltare locale și KIVA și a repurtat nenumărate succese până în prezent.
În cele din urmă, cred că rețeaua socială virtuală este umanizată pentru că nici unul dintre noi nu ar putea da bani unor străini dacă n-ar avea încredere că i-ar vedea înapoi. Ori aici ți se cere să dai bani unor total necunoscuți. Și faci asta! Proiectul are o dimensiune parțial de responsabilitate personală, parțial de altruism social. Ideea din spatele lui e simplă, dar construcția instituțională pe care se sprijină în teritoriu nu e. Pentru ca afacerile care sunt finanțate prin Kiva să funcționeze, e nevoie ca cei care împrumută și cei care-i monitorizează local pe cei care împrumută să se țină de cuvânt și să dea banii înapoi, altfel - același internet care te ajută, te poate doborâ, făcându-ți ferfeniță credibilitatea.
Mă simt, prin acest gest, parte a rețelei care crează capital social la nivel planetar, conectată la Gaia - cum ar spune cineva care a văzut AVATAR. Promit să vă țin la curent cu evoluția rambursării creditelor. Și mă bucur că pot contribui la fericirea și bunăstarea altora în loc să-mi mai iau o pereche de pantofi, de care sunt sigură că oricum n-aș fi avut nevoie :)

Cine l-a înfrânt pe domnul Mândruţă?

2010-01-07T13:16:00.003+02:00

Am auzit discuţii la birou şi mi-au spus mai multi prieteni despre calvarul prin care trece acum domnul Lucian Mândruţă, pe care, se pare că presa de scandal l-a surprins în timp ce comitea adulter. Domnul Maâdruţă a venit înainte de publicarea poveştii în ziar pe postul de televiziune pe care-l numeşte serviciu, intrând în direct - culmea! - într-o emisiune care se hrăneşte cu cadavre (evident de această dată nu cu cel al domniei sale) - şi şi-a cerut scuze de la cei pe care gestul său i-a lezat sau supărat. Nu mi-am încălcat promisiunea de a nu mă mai uita la televizor ci am auzit povestită toată tărăşenia la Guerilla de dimineaţă. Atât domnul Dobrovolschi cât şi domnul Craioveanu i-au reamintit domnului Mândruţă cum a procedat atunci când o altă vedetă a picat în plasa presei de scandal, declarând pe post că e dispus să înfieze copilul care era atunci în discuţie.
Mie acest episod mi-a evocat o discuţie pe care am avut-o cu domnul Mândruţă atunci când a participat ca guest speaker la conferinţa CSR 08 şi a susţinut foarte înfocat importanţa şi necesitatea presei de butic, a aceleia care vinde orice, a aceleia care nu trebuie să educe ci să producă profit; adică a acelei prese a cărei victimă este el în zilele noastre.
În opinia mea, nu există regulă existenţială mai importantă ca aceea care spune să nu-i faci altuia ceva ce nu ai dori să ţi se întâmple ţie - ceea ce specialiştii în etică numesc Regula de Aur, în fapt un principiu de sorginte antică ce se regăseşte formulat în mai toate religiile mari ale lumii.
Cred că domnul Mândruţă trăieşte acum o dramă, pentru că tocmai reprezentanţii profesiei sale de căpătâi fac ceea ce domnia sa a practicat mulţi ani în emisiunile tv pe care le-a prezentat (trebuie să exclud de aici excelentele sale articole din Dilema Veche) - adică îl răstignesc pentru ceva profund uman şi, pe scara mea de valori, pardonabil, însă folosindu-se de pârghiile unui sistem pe care domnul Mândruţă îl promovează şi apără în luările sale de poziţie publice.
Sper ca din toată situaţia ziaristul Mândruţă să înveţe ceva important şi anume că zidul pe care-l construieşti pentru alţii s-ar putea ca într-o zi să te înghită între dărâmăturile sale. Că poate e bine să folosească acest episod pentru a practica şi a deveni apostol pentru un alt tip de presă. Ce va învăţa la modul personal, este doar problema domniei sale.
Aşadar, revenind la întrebarea iniţială, mi se pare că jurnalistul s-a înfrânt singur, dimpreună cu toată tagma care practică iresponsabilitatea zilnică drept profesie de căpătâi.

Presa si responsabilitatea noastra de pe urma...

2010-01-04T22:00:00.004+02:00

Am observat ca am mai mult timp liber atunci cand nu ma uit la televizor. Stiu ca e un truism ceea ce spun, si nefiresc, dat fiind ca predau la facultatea de comunicare, insa, pur si simplu am decis ca nu are sens sa deschid televizorul. Ma simt si mult mai relaxata de fapt, pentru ca in general ma ingrozesc stirile cu femei omorate sau accidente tragice. Prefer sa ascult un concert sau sa citesc o carte. Si cred ca, cel putin in ultima perioada, presa de pretutindeni isi cam ia tainul de la "the highest bidder" si-si cam uita indatoririle civice. Ani de zile am avut senzatia ca Michael Jackson a fost un pedofil ordinar - insa daca privesti This Is It vezi ca lucrurile nu stau chiar asa cum le-a inteles si prezentat media. Ani de zile am avut senzatia ca Maradona a fost un drogat si ca asa a facut performanta si ca asta e eticheta cu care trebuie sa treaca in tribuna si sa paraseasca memoria publica, apoi am vazut filmul regizat de Kusturica si mi-am dat seama ca exista si o alta fata a monedei. Vad in fiecare zi disparand mici ziare locale, independente inghitite de rechinii presei centrale, care omoara astfel voci ale comunitatilor pentru a propaga mesaje de la centru si pentru a perpetua acelasi model al noutatilor apocaliptice care vand.
Va recomand sa facem impreuna un experiment. Nu va uitati la televizor o saptamana. Cititi online presa pentru o minima informare - eventual reflectarea in media internationala a Romaniei - e suficient ca sa stiti ce s-a intamplat relevant in tara. Lasati crimele sa staruie doar in creierii doamnei Esca si ai domnului Mandruta. Reflectati apoi la evenimentele acelei saptamani gandindu-va la: ce si cat ati reusit sa cititi, cu cati prieteni ati reusit sa va reconectati, cata miscare ati facut, ce alte interese v-ati descoperit.
Si nu-i asa ca nu mai sunteti incrancenati toata seara din cauza unor crime bestiale ale unor ilustri necunoscuti? Si nu vi se pare ca Romania e mai suportabila cand nu stiti cate gaini se mai fura prin satele din Moldova sau ce nazdravanii a mai facut premierul Poc? Nu fac apologia ignorantei ci doar a regandirii prioritatilor si a surselor pe care decidem sa le consultam atunci cand vrem sa ne informam. Sau macar tineti treaza vigilenta si spiritul critic si spuneti-va de fiecare data cand media da sentinta sau pune eticheta pe cate un individ: Chiar asa sa fie... sau prin asta doar se mai vinde un ziar? Cui prodest?
Hai sa aveti un 2010 extraordinar! :)

Craciunul la tara

2009-12-25T13:59:00.003+02:00

Dupa ce am asteptat in Gara de Nord 145 de minute ca se se formeze garnitura de tren ca sa pot merge sa-mi petrec Craciunul la casa de la tara si mi-am pus intrebari serioase referitoare la sanatatea mentala a tarii in care traiesc, am reusit sa ajung in satul destinatie de pe malul Crisului Repede. Desi la vagon de dormit, am indurat o noapte friguroasa, dar cu cateva guri de coniac anti-degerare am reusit sa ajung in plin peisaj de iarna a copilariei. In ziua in care am ajuns m-am dat cu sania pe derdelus, ceea ce a fost de-a dreptul ireal dupa noaptea de dinainte, petrecuta - cica - in buricul civilizatiei.
Si anul asta Craciunul la tara a fost surprinzator prin constanta traditiei. Aceleasi cete de colindatori, numai baieti care formeaza 2 cercuri perfecte si canta colinzi stravechi in canon, dupa ce trec mai intai pe la preot pentru o slujba speciala; nepotii mei mici care au venit cu steaua si am trecut prin colizi cantate la telefon de sora mea - parca m-am intors in timp. Si parca s-a mai spalat obida cu care am parasit capitala. Doar o mostra de responsabilitate ca exemplu. In 23 decembrie am ramas fara curent pentru ca s-a oxidat o conexiune care lega tabloul electric al casei de stalpul de inalta tensiune. Anuntata pe la ora 16.00, Electrica a trimis o echipa de interventie care a remediat defectiunea desi afara era intuneric bezna - un om curajos inarmat cu o lanterna si asistat de un coleg a pus scara si a urcat pe stalpul inalt, intre fire prin care trecea curentul si pe o burnita rece. La tara e alta lume. Iar omenia Craciunului e reala in satul romanesc. Sarbatori fericite tuturor!

CSR - Comparative Critiques

2009-12-13T23:06:00.002+02:00

Am primit azi forma finala a unui studiu care o sa-mi apara publicat in Marea Britanie la editura Pelgrave Macmillan - pe care a trebuit sa dau bun de tipar. Materialul meu o sa fie capitolul 6 al cartii CSR - Comparative Critiques al carui editor este Ravi Raman si a carui prefata e scrisa de profesorul Ronnie Lipschutz. Cred ca e primul studiu de CSR despre Romania care apare la o editura prestigioasa de afara si sper sa fie prima dintre multele contributii stiintifice care o sa vina de la noi din tara de acum incolo.

De abia astept sa vad totul asternut intre coperti... si sa multumesc Academiei, familiei si producatorului :)

Ion Ratiu - primul mare democrat roman post comunist

2009-12-10T23:21:00.003+02:00

Am vazut in duminica turului 2 al alegerilor prezidentiale un reportaj la TVR 1 (cred) despre viata si cariera politica a domnului Ion Ratiu. Tin minte ca atunci cand l-am vazut pentru prima data la o dezbatere politica la inceputul anilor 1990 mi-a fost tare simpatic, insa nu am putut vota cu el pentru ca eram convisa ca nu e suficient de competent pentru a conduce Romania - aveam 15 sau 16 ani si vederi de stanga. Mai eram si influentata de toata propaganda vremii - lipsa de competenta venea din faptul ca el nu mancase salam cu soia (bine, recunosc nici eu nu prea am mancat salam cu soia in timpul comunismului si nici parintii mei sau prietenii familiei mele) insa noi eram legitimi aici. Si in plus, parca il invidiam pe acest om, ii invidiam bunastarea si serenitatea. Nu i-am urmarit indeaproape cariera politica, insa atunci cand s-a stins am avut un mare regret - pentru ca fara sa stiu cum, omul imi castigase tacit respectul si simpatia. Atat ca persoana si caracter cat si ca om politic. L-am vazut in reportajul de la TVR cum a tinut piept minerilor care intrasera cu forta in forul legiuitor al tarii, si cum le-a explicat ca daca vor sa dea jos guvernul sau parlamentul trebuie sa o faca la urme. In rest trebuie sa respecte democratia, iar la domnul Ratiu democratia insemna ca (citez din memorie): "o sa ma lupt cu tine pana la ultima picatura de sange pentru ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine." Imi pare rau ca acest domn nu mai e printre noi sa ne ghideze. A fost un patriot real, transpartinic dand mana cu fostii comunisti pe care i-a urat organic atunci cand interesul national a cerut-o. Azi vad o tara dezbinata si cu certitudine nu ma recunosc cetatean al tarii lui Basescu. Asta e, daca va trebui sa-l suportam inca 5 ani, fie! fiindca asa a decis majoritatea - sa speram ca majoritatea celor vii :)
Si ca o paranteza, cred ca e pentru prima data dupa alegeri nationale cand nu vad nici un pic de entuziasm sau bucurie in ochii oamenilor cu care ma intalnesc pe strada. Doar obida si deznadejde.
Mi-as dori un maestru ca Ion Ratiu care sa fie aici si sa le bage mintile in cap politicienilor nostri imbatati de aburi autocratici, care sa-i invete parinteste integritatea politica si decenta. Vorba unui post de televiziune, maestre, Jos palaria! pentru ceea ce ati fost si ceea ce ati facut. Ma bucur ca am ajuns sa va respect si nu a fost prea tarziu :)

How robber-barons lost the Romanian elections for Mr. Geoana

2009-12-07T10:02:00.003+02:00

You learn about this in all political science manuals, first lesson: dont screw it in the election campaigns when the whole media is watching you. What did Mr. Geoana do? While being accused by his opponent - Mr. Basescu - that he is representing the interests of Romania's robber barons, right before the last TV political debate, Mr. Geoana went to visit, at 1 am in the morning one of the guys the whole country hates - Mr. Vantu - a controversial public figure, promoter of venture capitalism and a crook, the Romanian version of Rupert Murdoch. How stupid can you be to do a thing like that??? And instead of making it public the next day with a valid excuse, Mr. Geoana did nothing. And later that week, during the TV debate, he has behaved like a lamb before slughter in front of Mr. Basescu's direct question: What was the nature of the midnight visit to Mr. Vantu's house?

Mr. Geoana has lost again to Mr. Basescu as he did many years ago while running for Bucharest townhall. Some would say, once a loser, always a loser in politics, maybe with the exception of Nixon :)

My concern is tough related to the reform of the left party - PSD. Full of its own barons as well, vetoed by Transilvanian voters, no intelectuals and academics presence and supported by a very narrow part of civil society organizations.

Romania will pass in the next months a chaos period and I see anticipated elections coming, unless Mr. Basescu manages to take into account the new Parliament majority and their prime-minister candidate. Which, knowing him now for 5 years in power, he will fail to do. I wish that Mr. Basescu has learnt something from this elections, but i am afraid he did not, especially a sense of service and responsability.

So, again in my country, all is possible and all is impossible. I see no solution, at least at the moment.

Stakeholder engagement day - Bucharest!

2009-12-04T11:32:00.003+02:00

Am facut parte din grupul de specialisti invitati sa participe la discutarea noului standard de raportare in CSR - AA 1000 SES, care s-a desfasurat la Palatul Kretulescu - UNESCO Romania.
Mi-a placut ca grupul a fost eterogen, companii, guvern, universitati si ONG-uri si ca discutiile au fost aprinse. Cred ca asta e un semn de normalitate. Nu putem fi toti de aceeasi parere, dar macar avem pareri.
Cred ca aceasta initiativa ar trebui continuata si ownership-ul discutiei pastrat sub cupola UNESCO fara ca prin acest demers sa iasa in fata o companie sau alta. Domeniul se profesionalizeaza si cred ca asta e vestea cea mai buna.

O carte care merita citita

2009-11-29T10:38:00.005+02:00

L-am cunoscut pe profesorul Oscar Hoffman la conferinta de CSR desfasurata in acest an la Facultatea de Comunicare - SNSPA. Mi-a placut prezentarea domniei sale pentru ca ne vorbea de acasa si totusi dintr-o alta paradigma, o paradigma care-l transcendea pe Milton Friedman dar si pe Ed Freeman, materializand in concret cetatenia corporativa a lui Crane, Matten si Moon si rafuielile belicoase anti-corporatie ale lui Joel Bakan.

Si in cele din urma am descoperit si o CARTE, rezultatul unui proiect de cercetare a carui echipa a fost formata din Ion Glodeanu, Oscar Hoffman, Cristina Leovaridis (actualmente colega noastra la FCRP), Andreea Nicolaescu si Simona Raseev. Cartea ii are drept co-ordonatori si pe domnii Glodeanu si Hoffman. Marturisesc ca mi-e ciuda ca asemenea valori tiparite raman ascunse undeva pe rafturile unor biblioteci, fiind rasfoite cand si cand de oameni din mediul academic in cautarea unei bibliografii.

Dupa parerea mea aceasta carte trebuie sa devina manualul care sa orienteze viziunea dezvoltarii durabile a Romaniei pentru urmatarele decade.

Asa ca, fara alte comentarii, recomand cu mare caldura cartea: Paradoxul institutional. IMM si dezvoltarea durabila, coordonatori Ion Glodeanu si Oscar Hoffman, Academia Romana, Institutul de Sociologie, 2006, Bucuresti.

Jos palaria, stimati domni!

De ce filantropii nostri nu sunt ca ai lor

2009-11-27T16:02:00.004+02:00

Am avut acum cateva zile o disputa cu un amic pe marginea subiectului filantropiei romanesti, intruchipata in viziunea amicului prin domnul Dinu Patriciu. El argumenta ca dat fiind ca sus numitul domn a infiintat o fundatie care-i poarta numele si a organizat un eveniment de tipul premiile excelentei in educatie unde jurizarea s-a facut corect si transparent, asta inseamna ca, ergo, domnul Patriciu este un mare filantrop. Mie rationamentul mi se pare gaunos, asta pentru ca organizatia cu nume omonim nu reflecta caracterul omului care a creat-o decat daca o conduce el insusi. Mie mi se pare ca dl. Patriciu nu-si asuma propria filantropie, nu e a lui. El face ceea ce face pentru a-si spala imaginea - green washing. Are o organizatie care da premii, care ajuta niste tineri merituosi, are profesionisti care se ocupa de toate actiunile si treburile merg ca pe roate. Din fericire filantropia e mai mult decat distribuirea pragmatica si eficienta a unor fonduri pentru niste amaratzi merituosi. Care e caracterul domnului Patriciu? In ce valori crede el? Cum se reflecta valorile lui filantropice in modul in care orienteaza activitatea organizatiei sale? De ce nu iese la rampa se ne marturiseasca public in ceea ce crede?

Raspunsul e simplu - pentru ca fundatia domnului Patriciu este, dupa parerea mea, un exercitiu de imagine si PR si nu unul de caracter.

Aici se diferentiaza filantropii nostri de filantropii lor - Andrew Carnegie, John Rockefeller sau Bill Gates. De exemplu despre Carnegie se spune ca a devenit filantrop datorita unui mare complex de vinovatie - dupa ce a inabusit in sange o greva declansata de angajatii uneia dintre companiile sale. Atat Carnegie cat si Rockefeller au investit sume imense in bibliotecile publice si universitatile americane - asa cum face, calcand pe urmele lor in prezent si Bill Gates prin programul Global Libraries. Toti cei trei mentionati mai sus au fost oameni de afaceri neiertatori si ne-etici probabil. Insa atunci cand au trecut de partea cealalta, n-au facut-o cu jumatati de masura. Ei au inteles ce inseamna parteneriatul, sinergia si valorile in construirea unor institutii durabile si sustenabile. Si da, initiativa acestor oameni a contribuit la spalarea imaginii lor, efectul a fost unul de PR pozitiv. Insa marea diferenta este ca si-au asumat public transformarea - din hiene corporative in campioni ai responsabilitatii fata de comunitate. Probabil ca dl Patriciu si alti filantropi romani au inca dificultati in asemenea asumare publica, iar opinia publica romaneasca ar inghiti greu asemenea marturisire. Pentru ca in opacitatea ei, opinia publica are totusi puterea de a vedea lupul deghizat in oaie.

Nu doresc sa inchei pesimist. Cred ca Romania are potentialul de a produce filantropi adevarati, vezi familia Ratiu intre cele 2 razboaie mondiale si multi altii, insa pentru asta e nevoie de caracter, de credinta in valori, de asumarea si promovarea lor publica. Alfel, e doar circ si paine!

My Romanian CSR experience

2009-11-19T22:39:00.002+02:00

Now that a good friend of mine from the UK has decided to follow my blog, I feel responsible to publish once in a while a post in English. I hope that my Romanian followers will understand, accept and still comment my views. I had a meeting today with a couple of students whose graduation papers I am coordinating. They were quite happy, saying that it's a great thing to write a paper on CSR because there are so many nice and positive actions happening in Romania. And then both my pessimism and academic rigour came to surface and I had to state again that what you see is not what you get when you are talking about CSR. In my view it is fair to both praise champions but also to name and shame those who are breaching the most basic rights or laws and regulations.

I have an example of a big mobile phone UK player on the Romanian market which has set out a foundation with the same name to deal with their philantropic matters. I have never seen a less transparent structure, the budget is unknown, you never receive a reply to an email, when you ask what type of projects will be financed you are being completely ignored. Still the corporation is positioning itself on the market as a responsible institution, and produces a CSR report every year. It says it is playing the CSR game by the book - too bad that this year they have massively sacked Romanian workers and have sent all the profit they have made on the Romanian market to the shareholders in the UK or elsewhere. It's all about games and making the rich richer sometimes, CSR is a good cover. These are things that I would like my students to see...that's the role of a civil society, that's the role of youths. So go, dig, find out, name and shame, praise the champions, use your critical thinking and reveal the truth...and the truth shall set you free :)

Un moderator incepator, dar profesionist

2009-11-17T12:52:00.002+02:00

Va recomand sa cititi postul moderatorului dezbaterii electorale dintre doi candidati prezidentiabili de saptamana trecuta.

Omul e extrem de proaspat. Si dovedeste faptul ca nu trebuie sa fii pe sticla in fiecare zi si sa te numesti moderator cu patalam ca sa poti fi profesionist in acest rol.

Bravo lui!

Cititi despre impresiile si trairile lui la: http://mihneamaruta.ro/2009/11/15/alegerea-buna-e-cea-de-care-ti-e-teama/

Dezbateri politice live... responsabile insa?

2009-11-14T19:23:00.003+02:00

Am urmarit azi franturi din dezbaterea televizata a doi prezidentiabili. Mi-a placut ca a fost plina de nerv. Nu mi-a placut pentru ca a fost superficiala si a tratat subiecte care nu mi-au dat sansa sa inteleg 1. ce greseli n-ar mai face unul dintre ei daca ar primi un nou mandat si 2. ce program electoral are celalalt, care e pentru prima data in cursa. Si mai ales, nu am inteles exact, cu date si cifre de care are nevoie un intelectual, ce vor face fiecare dintre ei pentru a contribui la redresarea economiei tarii noastre.
Am auzit si motivul invocat de domnul Geoana, pentru lipsa din peisaj a domniei sale. Organizarea dezbaterii a fost facuta pe genunchi si nu intr-un mediu universitar ci la un hotel de cinci stele din Cluj - din categoria bancurilor de la Radio Erevan - nu i s-a dat ci i s-a luat si nu era un tractor ci o bicicleta. Il inteleg pe dl. Geoana. Sustin din nou ideea ca pentru a ne profesionaliza trebuie sa ne apucam cu seriozitate si responsabilitate de treaba. Cred ca dialogul este esential in lupta politica romaneasca, asa mocirloasa cum e ea. Ma uit cu jind peste ocean si revad cu placere dezbaterile electorale din SUA. Realmente ma uit cu jind. Dezavuez acele puncte de vedere care spun ca Obama e doar un produs mediatic. Oamenii aceia au avut materialul din care sa faca un produs mediatic. Unii dintre ai nostri nu au nici macar materialul din care PR-istii de mare clasa pot face un produs mediatic. Cred ca e nevoie de o dezbatere responsabila intre candidatii nostri. Cred ca un mediu academic e propice pentru asta - poate Aula Magna a Universitatii din Bucuresti... sau din Cluj, Iasi, Timisoara. Cu un moderator care se respecta si respecta publicul. Un jurnalist impartial si decent. Nu e wishfull thinking, cred ca asemenea specimene exista. Nu ne polueaza insa televizoarele in fiecare seara :)

Am inca o observatie. Atunci cand prezidentiabilii nostri dezbat problema prezentei femeilor in politica si o fac de pe pozitia condescendenta a unor granguri fata de niste fiinte care trebuie protejate si tolerate prin ograda parlamentara sau guvernamentala, ma umple de scarba "gentiletea" marilor nostri oameni de stat. Mi-as dori ca la urmatoarele alegeri sa vad o candidata decenta in cursa prezidentiala. Si nu doar tolerate de partid si de stat. Nu contest faptul ca unele dintre femeile din politica noastra au ajuns prin merite proprii acolo unde sunt. Cred ca acelea ar trebui sa apere integritatea imaginii femeii in politica si ma astept sa condamne public asemenea pozitii si situatii extrem de ofensatoare. Astept cu interes noile subiecte de dezbatere si viitoarele dezbateri, cu subiecte mai serioase si raspunsuri mai responsabile.

Iata-ma facilitand sectiunea: In my yard - despre implicarea in comunitate a corporatiilor

2009-10-23T14:39:00.001+03:00

Prezentarea mea la conferinta CSR 09

2009-10-23T11:35:00.001+03:00

CSR09 - Camelia Crisan

See more presentations by cameliacrisan | Upload your own PowerPoint presentations

A trecut peste noi si conferinta CSR 09...

2009-10-21T20:11:00.003+03:00

Am participat şi în acest an la conferinţa CSR - adica CSR 09 după ce, cu un an în urmă am fost, indubitabil la... CSR 08. Încerc să dau impresii la cald, deşi multe idei şi rezultate nu s-au decantat încă bine. Ca părere generală, am observat în acest an o restrângere a numărului de participanţi arborigeni - adică au fost puţini români care au venit sau care au avut ceva relevant de spus. În schimb a crescut calitatea străinilor invitaţi (cu puţine excepţii, adică aceia care au venit să ne încânte cu "prezentarea" companiilor lor). Adică acum că a început să ne afecteze şi pe noi serios criza, s-au dus pe apa sâmbetei "bugetele de CSR" - adică de promovare, fiindcă să spui că ai buget de CSR este o mare stupiditate, o exprimare demnă de un pitecantrop sau pitecantroapă (no discrimination). S-a vorbit în engleză, cu toate că aş prefera să avem măcar un pic de verticalitate la astfel de evenimente şi să punem ca limbi oficiale atât româna cât şi engleza. Nu ne-am mai chinui degeaba noi speakerii români şi i-am lăsa pe traducători să facă o treabă profesionistă. Mai ales atunci când ai în sală o paritate de 20 la 5, români versus străini.

O să încep cu ce mi-a plăcut mai mult ca anul trecut: au fost mai puţini speakeri la fiecare secţiune, iar prezentările acestora au fost mai bine concentrate pe subiectele propuse, atmosfera a fost mai informală, oamenii nu au mai început prezentările cu definiţii ale CSR-ului, au fost mai puţine fiţe şi mai puţine vedete pe metrul pătrat. Oamenii din corporaţii chiar ocupau poziţii cheie în realizarea politicilor de CSR adică aveai de la cine să te inspiri. De asemenea, în prima zi a conferinţei s-au organizat şi workshop-uri, aşa încât toată lumea a simţit că poate să contribuie şi să-şi spună punctul de vedere.

Ce nu mi-a plăcut: prezentările în plen au fost destul de superficiale (adică, cu o singură excepţie, companiile ne-au prezentat la nivel general ce fac ele fără să se oprească în detaliu asupra CUM-ului, adică prezentarea iniţiativelor lor de la idee la impact; am fi putut învăţa mai mult şi înţelege mai bine practicile eficiente), pentru că unii prezentatori s-au lungit peste măsură nu a existat timp pentru întrebări şi în general interactivitatea a fost destul de slabă (cel puţin în cea de a doua zi), nu toţi vorbitorii au fost la mare înălţime, unii chiar ne-au spus destul de multe banalităţi, a fost un mix de academic şi comercial care ar fi trebuit mai bine delimitat.

Au fost două prezentări care m-au ţinut atentă de la început până la sfărşit - cea a ambasadorului Marii Britanii, ES Robin Barnett (despre care am impresia că cunoaşte România şi problemele ei mai bine decât guvernul. Poate că la plecarea de la post cineva o să-i ofere o poziţie de consultat. Ar fi bani foarte bine investiţi, după părerea mea) şi Andrew Marshall Roberts (Directorul pentru responsabilitate corporativă de la Standard Life). Ambasadorul Marii Britanii a vorbit despre necesitatea investiţiilor "verzi", despre ecologie, stoparea risipei, amprenta de carbon a poluării, despre lipsa toamnei în Bucureşti şi despre politici publice menite a creşte responsabilitatea faţă de mediu. Andrew ne-a vorbit despre un program pe care compania lui (din domeniul serviciilor financiare) l-a implementat în sistemul educaţional scoţian, prin care copiilor li se face educaţie financiară - cum să economisească, să investească, să devină antreprenori şi să creeze plus valoare. Tot el ne-a informat de existenţa unor studii care spun că până la vârsta de 12 ani în general poţi să ştii care e profilul tău financiar - adică dacă eşti spender sau saver. E bine că firma pe care o reprezintă foloseşte aceste date pentru a educa tinerii şi nu pentru a-i duce la pierzanie dându-le carduri de credit încă din faşă - din seria mai sunt şi bancheri oneşti.

O sa revin şi cu alte impresii şi mai ales cu site-uri resursă indicate de vorbitori.

Mulţumiri organizatorilor, printre care am regăst şi 2 foste studente la cursul meu de la FCRP... deci se poate şi iată că voluntariatul contribuie la crearea de plus valoare în educaţie şi dezvoltare.

Conferinta CSR 09

2009-09-29T17:08:00.003+03:00

Va recomand sa va indreptati atentia catre conferinta CSR 09 care va avea loc in perioada 20-21 octombrie 2009 la Bucuresti. Site-ul de unde puteti afla mai multe informatii este: www.csr09.ro Voi sustine si o prezentare despre inovatia in politicile de resurse umane - bazata pe cercetarea tezei de doctorat si de asemenea voi modera una dintre sectiunile referitoare la dezvoltarea comunitara.
Spuneti mai departe pentru ca vorbim deja de un eveniment cu traditie pe scena de business si comunicare din Romania - conferintele se organizeaza din 2006 si trebuie sa recunosc ca in fiecare an am gasit speakeri de calitate de la care am avut ce sa invat.

Despre maniere

2009-09-28T16:26:00.002+03:00

Am fost săptămâna trecută la concertul susținut de orchestra radioului din landul Bayern, care a interpretat magistrat în cadrul Festivalului George Enescu lucrări de Beethowen, Wagner și Strauss. Fac parte din categoria de melomani care nu merge la concerte doar când sunt festivaluri ci și în rest. M-am regăsit la Sala Palatului joia trecută cu mulți asemenea mie dar și cu rasa de melteni și meltene (dacă acesta e femininul termenului) care veniseră pentru prima dată în viață la un concert, fiindcă ne cântau nemții și e de bonton uneori să pui paietele pe tine și să te lauzi că ai fost la concert la fetele de la coafor. Ele aveau sarmale în cap, iar el pantofi lucioși. Meltenii convertiți pe loc în melomani nu știau, evident, că între părțile unui concert sau între părțile unei simfonii NU se aplaudă. Și atunci când orchestra termina câte o bucată se auzeau aplauze - ori răzlețe ori de grup - căci uneori meltenii se adună laolaltă fiindcă așa le-a plătit firma locurile. Lângă mine stătea un domn care se vedea că se pricepe la muzică pentru că înainte de concert discuta cu niște prieteni că era nerăbdător să vadă cum va ataca dirijorul simfonia a 7-a. L-am auzit razant într-o pauză de discuții ale unor doamne din spatele meu care comentau ultimele evoluții din senatul Universității București. Deh, m-am nimerit între intelectuali. Mă distra conversația tuturor de dinainte de concert și le observam și pe plasatoare cum își fac treaba. După care a început poate cel mai frumos concert de muzică simfonică la care am fost în viața mea - dirijorul și orchestra erau unul. Aveai senzația că la toate instrumentele cântă una și aceeași persoană - atâta erau de bine armonizate ca sunet și încadrate ca timing. Și a urmat prima pauza, după prima parte a simfoniei a 7-a. Și după minunea bavarezilor s-au exprimat meltenii...cu aplauze. Domnul de lângă mine și-a îngropat fața în palme exclamând: Nu, nu se poate!, iar doamnele din spate au comentat vitriolic despre necunoștința mitocanilor. Am trăit și eu experiența ridicolului împreună cu toată sala. Interesant este că s-a aplaudat și în celelate pauze, așa încât la un moment dat cineva a strigat: Șșșșt! către colțul sălii unde se concentraseră meltenii ce nu voiau să învețe. Am trăit apoi sublimul cu interepretarea lui Strauss și apoi interpretarea jucăușă a unei polci (cred!) pe modelul Concertului de Anul Nou de la Viena. A fost primul concert la care merg când orchestra s-a retras înaintea publicului și înainte ca acesta să termine de aplaudat, după ce dirijorul fusese chemat la rampă de peste 10 ori în acea seara, iar sala era în picioare. Gustul sublimului a fost extraordinar, dar am simțit și ridicolul, motiv pentru care doresc să la mulțumesc meltenilor care au aplaudat când nu trebuia. Doar așa puteam să merg acasă nu doar cu capul în nori ci și cu picioarele pe pământ, prin țărâna de București.

Mesaj de trezire

2009-09-17T12:33:00.003+03:00

Se pare că am avut de a face cu un hoax așa încât numele persoanei care a scris mesajul postat ieri nu corespundea cu realitatea. Păcat, fiindcă mesajul spunea cu mare curaj lucrurilor pe nume! Oricum, datorând Cezarului ce e al Cezarului... am șters mesajul. Puteți să-l mai consultați pe net sau pe la prieteni ținând totuși cont de faptul că persoana căreia i se atribuie nu e autorul sau expeditorul de drept.

Ne întoarcem la responsabilitate. Deși ne bucurăm de beneficiile lui web 2.0, totuși nu e prea plăcut când cineva ne fură identitatea, pentru motive pe care nu are sens să le dezbatem aici. O să mă întorc cu un post despre iresposabilitatea digitală. Până atunci, enjoy vacanța rămasă! :)

Despre haiducia urbana - continuare

2009-09-14T16:42:00.002+03:00

Incercând cu ceva vreme în urmă să pescuiesc din biblioteca părinților mei o carte pe care să o citesc pe trenul fatidic Bistrița/București (un voiaj care poate dura până la 12 ore, în nopțile bune ale CFR-ului) l-am descoperit pe Dan Puric - mimul și autorul. Mi-a fost semnalată de către un coleg și o înregistrare a acestuia, într-un exercițiu magistral de public-speaking, pe o scenă improvizată dintr-o catedră. Linkul la care-l puteți urmări este: http://www.bogdangrigore.ro/2008/07/dan-puric-video-indoctrinarea-poporului-roman/
Cu mențiunea că amicul care l-a înregistrat a avut o idee complet nefericită în a da acest titlu înregistrării. Domnul Puric nu îndoctrinează pe nimeni. Calitatea înregistrării e foarte bună așa că vă rog să treceți de etichetă. Cum spunea maestrul Will: ”What's in a name?” E de reflectat mai ales la ceea ce domnul Puric numește demascare, demistificare, desconspirare. La ideologia economică, la faptul că ne construim identitățile în funcție de ceea ce consumăm. Și mi se pare interesantă întoarcerea la cuvinte ca rost, rânduială, omenesc și la atitudinea echivalentă lor. Devin din ce în ce mai convinsă de faptul că într-o societate guvernată de omenesc și omenie atât în viața personală cât și în aceea profesională n-ar trebui să mai vorbim de o responsabilitate sau alta. Aș fi prima care ar înregistra și demasca futilitatea demersului studierii CSR-ului. Până atunci însă, mai rescriu cu patos o pagină la teza de doctorat :)

Despre haiducii urbani

2009-09-11T17:27:00.003+03:00

Cu ceva vreme în urmă, un prieten mi-a trimis un mesaj haios care circulă pe internet și care

mi se pare că reflectă foarte bine o atitudine care mi-aș dori-o mai prezentă în spațiul public românesc. Îndrăzneala! Nu tupeul sau bășcălia, ci pur și simplu îndrăzneala. Îndrăzneala de a trimte unui creditor un asemenea mesaj. Îndrazneala de a cere unei companii ca Vodafone, despre care am aflat de curând ca a decis să repatrieze spre investitori tot profitul făcut în România - să nu facă asta mergând până la amenințarea cu boicotarea serviciilor. Îndrăzneala de a te opune celui puternic fiind înarmat doar cu argumente civice și drepturi civile pe care le ai în calitatea ta de cetățean. O îndrăzneală care să se reflecte într-o acțiune de gherilă și haiducie urbană (nu fac reclamă mascată nici unui post de radio), de ceea ce englezii numesc activist/civil unrest. Nu spun ca ar trebui sa ne legăm cu lanțuri de intrarea de la Vodafone - deși și asta se poate, spun ca, fiecare la nivelul nostru trebuie să arătăm că găsim unele decizii corporatiste sau politice ca inacceptabile și arătăm că nu suntem dispuși să fim ignorați. Că opinia noastră trebuie să conteze.

Despre docilitatea organizationala și universitară

2009-08-28T10:30:00.004+03:00

Va supun atenției un articol excelent al profesorului Adrian Paul Iliescu din Cotidianul, ce poate fi accesat la adresa următoare: http://www.cotidianul.ro/exodul_competentelor-96385.html. Pentru mine articolul nu e interesant din perspectiva exodului de creiere ci din perspectiva împământenirii unei cutume organizaționale în foarte multe dintre organizațiile românești. Atitudinea de tipul mergem pe burtă, tăcem din gură și facem mumos, nu ne contrazicem șefii și primim promovarea. Are atât de multă dreptate profesorul Iliescu! Am văzut această atitudine și în companii și în ONG/uri (acel tip de organizație în care atitudinile trebuie să fie mai informale și mințile mai deschise). Sunt unele organizații cu care am lucrat sau lucrez în care angajații nu au curajul să spună ceea ce gândesc în fața șefilor. Și dacă mai ai și nenorocul de a da peste vreo troglodită sau troglodit de manager care reacționează isteric la idei noi și inovative te-ai ars...mai bine schimbi locul de muncă.
Am observat tendința docilității și la studenți. De puține ori am avut de a face cu studenți care mi-au pus provocări intelectuale mie ca profesor. Uneori chiar mă distrez spunându-le aberații doar ca să-i văd cum reacționează și e de-a dreptul îngrijorător să văd câți dintre ei înghit informația nefiltrată, doar din lenea de a gândi sau - și mai îngrijorător - de frica de a ”nu fi luat la ochi răi” de vreun profesor deținător al adevărului absolut, dacă spui ceea ce gândești, sau îl contrazici, sau îi spui că ar avea dreptate dacă ar preda la o școală din Evul Mediu. Desigur, mai am de a face și cu studenții răspunsurilor evidente - adică aceia care pun de obicei întrebări retorice doar pentru a fi băgați în seamă de profesori (cred ei) sau aceia ai întrebărilor absurde - care necitind nimic, nefiind documentați și uneori neatenți la ceea ce predai, se trezesc întrebând ceva fără legătură cu subiectul sau domeniul de activitate. Repet, mi-ar plăcea să găsesc o sală de studenți gata de dezbatere, nu o masă amorfă de scribi gata să ia notițe. Și am încercat să fac un experiment în scurta mea carieră de dascăl. Le-am dat să citească înainte de o prelegere pagini scanate de mine și trimise tuturor pe email. La următorul curs am avut mai puțini studenți prezenți, iar dintre cei care erau în sală citiseră 2 sau 3 persoane doar. L-am considerat un succes... cam amar. Mă întorc la docilitatea organizațională. Atâta timp cât nu le inculcăm viitorilor angajați dorința de dezbatere, de căutare și argumentare, motivația bătăliei până în pânzele albe pentru o idee sau pentru a-ți demonstra (argumentat, repet) dreptatea, o sa avem nu doar companii de docili ci o populație de docili. Aproape că-mi vine să spun la fiecare început de an universitar că-i invit pe studenți la rebeliune și la măcel intelectual... cine știe, poate anul asta chiar o sa am parte de o generație care să-și ascută intelectul și să-mi împlinească dorința.

Despre caracter si integritate la femei

2009-08-11T15:52:00.004+03:00

De cate ori ma intalnesc cu colegul Cristi Ducu ne apuca amiezele povestind - el despre importanta pe care o are un Ethics and Compliance Officer in organizatii, eu cum ca nu e nevoie de asa ceva pentru ca 7 ani de-acasa si un dram de caracter si integritate sunt suficiente pentru a-l ajuta pe un manager sa ia deciziile corecte de afaceri. Adicatelea, acele decizii care respecta principiile sustenabilitatii si ale CSR in administrarea afacerilor astfel incat sa nu prejudiciezi prin actiunile tale ci mai mult, sa contribui la bunastarea societatii. Caracterul si mai ales integritatea sunt rara avis, si, dupa cum spune Solomon (1993) sa te comporti asa nu te invata nici o scoala de afaceri. Am avut sansa de curand sa intalnesc acest gen de oameni, oameni care iau decizii grele de biznis, decizii dificile de administrare a unor proiecte sau programe si care, fideli unor valori, tin sa faca lucrurile bine pana la capat, pentru ca cred in constanta, in calea de mijloc, in compromis si negociere si, mai ales, in atingerea rezultatului. E formidabil! Dar gasesti prea rar asemenea specimene, ele nu pot produce schimbarea. Ele sunt doar picatura de apa curata care cazand in mocirla zilnica se imbiba de noroi sau se sting in pulbere. Intalnesc in schimb mult mai des profilul contrar de manager. Omul a carui viata e condusa de principiul penuriei. Si acest principiu, cred eu, e "foarte" caracteristic poporului roman - ii vine manusa. E vorba de frica foametei, de eterna senzatie de insatietate. Cu cat mananci mai mult cu atat ti se pare ca vei fi mai flamand data viitoare. Nu stiu unde citeam despre asta... cred ca tot pe un blog... sau poate in Dilema Veche. Romanul iese la verde ca sa haleasca. Mici, bere, fripturi...cat mai mult si mai variat. Sunt putine exceptiile - aceia care ies sa faca miscare. Toti mananca de ai impresia ca vine sfarsitul lumii si trebuie sa-i prinda satui. Acest tip de frica, sau cred ca pot sa-l numesc deja complex, se intampla si in lumea afacerilor. Sa va dau exemplul unei troglodite, intalnita de curand pe ogoarele patriei. Ai putea spune ca e o femeie de afaceri de succes, asta daca n-o cunosti si, nu iti dai seama ca nu numai motivul profitului o mana in lupta ci si distrugerea. Adica nu vrea doar bani, vrea si cenusa de pe tolba lucrului pe care l-a distrus. Vrea sa aiba tot, sa controleze tot, sa stie tot si numai in termenii ei. Iar cand nu primeste ceva, tese o increngatura de atze, comploturi si masinatiuni ca sa obtina. E genul de om care se construieste doar pe sine, n-are nici o relatie sustenabila in viata profesionala, iar comportamentul zilnic variaza intre histrionic si victima lesinata dar mieroasa. Sunt putine studii care vizeaza femeile manager si integritatea lor sau lipsa lor de integritate, dar cred ca Romania ar putea fi genul de tara propice pentru o asemenea cercetare. In fond, in istoria noastra au fost suficient de multe descreierate care au facut mult rau - in politica de exemplu - si sa luam doar personajele cu nume de Elena. N-as vrea sa vorbesc de rau reprezentantele genului din care provin, mai ales ca ma revendic de la Rim putin feminista, insa lipsa completa a compasiunii si integritatii unora dintre femeile pe care le cunosc si care au ajuns in pozitii de putere este incredibila. Sunt mai imature ca pustimea si extrem de nesigure pe ceea ce au. Sa le explice cineva ca o sa ni se dea tuturor cate putin ca sa ajunga si la urma... sa primeasca si ele. Mai ales ca in cazul unora , cele din urma nu inseamna ca vor fi cele d-intai. Sa fie primit!